Adio, Gulag!

Publishers Weekly afirma ca: "Bazat pe evenimente reale, romanul-document Adio, Gulag! este "atat o naratiune fracturata, cat si o superba excavare a unui obsedant trecut recent".

Ca disident politic in anii 1980, Berdzenisvili este condamnat la inchisoare, in urma unor acuzatii false de activism si instigare la agitatie. Inchisoarea sovietica nu este insa iadul la care se asteptase. Dimpotriva, aceasta ii permite accesul la o multitudine de intelectuali, specialisti, cetateni din toate categoriile sociale, pe care, asa cum o recunoaste cu sinceritate, nu ar fi avut sansa sa-i intalneasca daca nu ar fi fost inchis.

Martor al atator destine, autorul inchina cate un capitol din roman fiecarei persoane speciale intalnite in detentie, spunandu-i povestea. Adunate intr-o carte, portretele acestea creeaza o imagine multiplu fatetata a vietii din Uniunea Sovietica in pragul destramarii sale. Chiar si pe ultima suta de metri, regimul sovietic cauta sa-i suprime pe cei mai sclipitori cetateni, sa-i tina inchisi in bezna. Dar in bezna aceea, fara stiinta gardienilor, s-au format legaturi mai puternice decat zidurile.

"Poate parea ciudat sa spunem ca un volum de memorii din timpul Gulagului este amuzant, dar cartea lui Levan este plina de descrieri paradoxale care sunt comice si, totodata, relevante pentru dezvaluirea absurditatii triste a sistemului penitenciar sovietic."-Ryan K. Strader, Cleaver. Philadelphia's International Literary Magazine