Adolescentul

Naratorul si protagonistul romanului dostoievskian Adolescentul este Arkadi Makarovici Dolgoruki, un tanar naiv si ambitios de numai 19 ani. Fiu nelegitim al latifundiarului Andrei Petrovici Versilov, acesta oscileaza permanent intre pornirea de a scoate la lumina greselile tatalui ajuns la ruina si dorinta ascunsa de a-i castiga dragostea.

stfel, se hotaraste sa accepte invitatia acestuia de a veni sa locuiasca la Sankt Petersburg. Manat de un vis incipient de comuniune si inarmat cu un document despre care crede ca ii poate oferi puteri depline asupra celorlalti, Arkadi intalneste aici un tata aproape necunoscut, se confrunta cu mizeriile concrete ale lumii adulte si ajunge, in final, la o schimbare de viziune, la constientizarea binelui si a raului.

Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881), unul dintre cei mai importanti si mai influenti scriitori ai lumii, s-a nascut la Moscova, unde tatal sau a lucrat o vreme ca medic la Spitalul Mariinski. La o virsta frageda a suferit prima criza de epilepsie, boala care il va urmari pe parcursul intregii vieti. Dupa moartea mamei, a plecat impreuna cu fratele sau la Sankt Petersburg, pentru a urma cursurile Academiei Tehnice Militare, pe care a absolvit-o cu brio.

In 1846, dupa o serie de incercari literare lipsite de succes, a publicat romanul epistolar Oameni sarmani, atragind imediat atentia criticilor, care au vazut in el un nou Gogol. I-au urmat la scurt timp microromanele Nopti albe (1848) si Netoska Nezvanova (1849), care i-au confirmat talentul si i-au adus recunoasterea literara.

Momentul crucial al vietii scriitorului l-a reprezentat insa anul 1849, cind a fost arestat si condamnat la moarte pentru legaturile sale cu un grup subversiv de intelectuali liberali din Cercul Petrasevski. Abia in ultima clipa sentinta i-a fost comutata de tar la deportare si munca silnica. Dupa patru ani de ocna, urmati de alti cinci de serviciu militar obligatoriu in cadrul Regimentului Siberian, a revenit la Sankt Petersburg si si-a reluat activitatea literara.

Influentat si imbogatit de experientele din aceasta perioada, a inceput sa scrie masiv, publicind mai intii romanul Amintiri din casa mortilor (1861-1862) si concepind apoi seria marilor capodopere, in care se inscriu romanele Crima si pedeapsa (1866), Idiotul (1868-1869), Demonii (1871-1872), Adolescentul (1875) si Fratii Karamazov (1879-1880), unde Dostoievski atinge deplina maturitate literara.

Cartile sale au fost traduse in toata lumea, dupa ele realizandu-se numeroase spectacole de teatru si ecranizari celebre.