Aiurea-n tramvai

„Daca nu ai grija de cuvinte, ele te vor trage in lumea lor."

Anton e un copil curios si ingenios. In plus, lui nu-i e frica de cuvinte, ba chiar le rosteste plin de furie si de repros, fara sa le banuiasca puterea. Asa se face ca intr-o zi se trezeste intr-o lume haotica, unde domneste o dezordine desavarsita: expresiile isi pierd sensul figurat, oamenii vorbesc aiurea-n tramvai si au obiceiuri care mai de care mai neobisnuite.

Baiatul e cat se poate de zapacit de ce vede: caini cu covrigi in coada, un copil cu o piatra mare pe inima, ospatari care servesc rabdari prajite sau... alta mancare de peste. Macar nu e singur: in Tara Cuvintelor Anapoda ii are drept calauze pe Linge-Blide, Mate-Fripte si Zgarie-Branza. Alaturi de ei, Anton trage nadejde ca va gasi drumul inapoi spre casa.

Idei de subiecte de discutie dupa lectura cartii:

• Cum crezi ca arata orasul nostru vazut prin ochii unui calator magic din tramvaiul Adinei Rosetti? Ce i s-ar parea cel mai ciudat?
• Adultii sunt adesea prea grabiti ca sa vada lucrurile uimitoare din jurul lor. Ce am putea face ca sa ne oprim si sa „visam cu ochii deschisi” mai des?
• Daca ai putea inventa o destinatie secreta pentru tramvaiul cu care mergi de obicei, unde te-ar duce acesta?
• Care dintre personajele absurde sau amuzante din carte te-a facut sa razi cel mai mult si de ce?