Al doilea sex. Faptele si miturile. Experienta traita. Volumele 1+2

Interzisa in Spania lui Franco, inclusa pe lista neagra a Vaticanului (Index Librorum Prohibitorum) alaturi de alte lucrari socotite daunatoare sau eretice, introdusa de ziarul Le Monde pe lista celor o suta de carti fundamentale ale secolului XX, Al doilea sex nu lasa pe nimeni indiferent.

„Receptarea imediata a celui de-Al doilea sex a fost furtunoasa; aceasta carte, apeland la toate domeniile cunoasterii, era o adevarata masina de razboi, o masina menita sa distruga discursul construit de secole de dominatie masculina.“ (Libération)

„O anatomie a femeii care e un studiu de statura si proportii clasice, istoric, psihologic, fiziologic, social si sexual, precum si un comentariu cat se poate de patrunzator asupra dualitatii rolului ei. Caci pe fundalul proiectiei idealiste a femeii independente exista realitatea conflictului «intre revendicarea fundamentala a oricarui subiect care se afirma intotdeauna ca element esential si exigentele unei situatii care o fac sa fie un element neesential».“ (Kirkus Reviews)

„Al doilea sex a fost un act de o indrazneala prometeica – un furt al focului olimpian – de la care nu mai exista cale de intoarcere.“ (The New York Times)

"Mi-am dat seama ca a aparut o prima intrebare: Ce insemnase pentru mine sa fiu femeie?… „Pentru mine“, i-am zis lui Sartre, „nu a contat, ca sa spun asa“. „Totusi, nu ai fost crescuta la fel ca un baiat: ar trebui sa privesti mai indeaproape.“ Am privit si am avut o revelatie; aceasta lume era o lume masculina, copilaria mea se hranise cu mituri nascocite de barbati, iar eu nu reactionasem in acelasi fel ca un baiat. Eram atat de interesata de subiect, incat am abandonat proiectul unei confesiuni personale pentru a ma ocupa de conditia feminina in ansamblul ei." (SIMONE DE BEAUVOIR, La Force des choses)

„«Voi construi o forta in care ma voi refugia pentru totdeauna», spune Simone de Beauvoir in scrierile sale de tinerete. Aceasta forta se traduce foarte devreme in viata ei prin vointa absoluta de a scrie. A vrut sa scape de casatorie, maternitate, camin. A vrut sa traiasca libera. «Nimic nu ne limita, nimic nu ne definea, nimic nu ne supunea; legaturile noastre cu lumea noi le cream; libertatea era insasi substanta noastra.» Aceasta fraza, scrisa cu vigoare in Puterea varstei, rezuma ea singura un portret al lui Simone de Beauvoir.“ (France Culture)

SIMONE DE BEAUVOIR s‑a nascut la Paris in 1908. Pana la bacalaureat, a studiat in conformista scoala catolica Désir. Dupa ce a obtinut titlul de profesor agregat in filozofie (1929), a predat, pana in 1943, la Marsilia, Rouen si Paris. Mai inainte, in timpul facultatii, l‑a cunoscut pe Jean‑Paul Sartre. Relatia dintre ei a durat intreaga lor viata; Simone a fost, cum a spus Sartre, iubirea lui „necesara“, in contrast cu iubirile „contingente“ traite de amandoi.

Volumul Quand prime le spirituel, terminat inaintea razboiului, apare abia in 1979, astfel ca adevaratul ei debut literar este romanul L’Invitée (1943; trad. rom. Invitata, 1994). Urmeaza Le Sang des autres (1945; trad. rom. Sangele celorlalti, 1994), Tous les hommes sont mortels (1946; trad. rom. Toti oamenii sunt muritori, 1976), Les Mandarins, care i‑a adus premiul Goncourt in 1954, Les Belles images (1966; trad. rom. Imagini frumoase, 1973) si La Femme rompue (1968; trad. rom. Femeia pierduta, 1993; Femeia sfasiata, 2009, Humanitas Fiction, 2014). Pe langa celebrul Le Deuxième sexe, aparut in 1949 si devenit cartea de referinta a miscarii feministe din intreaga lume (trad. rom. Al doilea sex, 1998, Humanitas, 2022), opera teoretica a lui Simone de Beauvoir contine numeroase eseuri filozofice sau polemice – de exemplu, Privilèges (1955), reeditat sub titlul Faut‑il brulêr Sade?, si La Vieillesse (1970). A scris teatru (Les Bouches inutiles, 1945) si si‑a povestit calatoriile in L’Amerique au jour le jour (1948) si La Longue marche (1957).

Cele patru volume de memorii ale sale – Mémoires d’une jeune fille rangée (trad. rom. Amintirile unei fete cuminti, 1965, 1991; Memoriile unei fete cuminti, Humanitas, 2011), La Force de l’age (trad. rom. Puterea varstei, 1998), La Force des choses, Tout compte fait – au aparut intre 1958 si 1972; in 1964 li s‑a adaugat povestirea autobiografica Une mort très douce (trad. rom. O moarte usoara, 1972). Dupa moartea lui Sartre, a publicat La Cérémonie des adieux (1981) si Lettres au Castor (1983), reunind o parte din numeroasele scrisori pe care le‑a primit de la el. Pana in ziua mortii, 14 aprilie 1986, Simone de Beauvoir a colaborat intens la revista pe care a fondat-o alaturi de Sartre, Les Temps modernes, si, sub diverse forme, si‑a manifestat solidaritatea totala cu feminismul.