Albatrosul

La Roma, intre 13 iunie si 18 iulie 1957, Giuseppe Tomasi di Lampedusa scrie din Clinica Villa Angela, unde este internat pentru cobaltoterapie, asteptand un raspuns legat de publicarea Ghepardului. Va muri la 23 iulie, cinci zile mai tarziu de la ultima insemnare pe care imaginatia plina de subtilitate si rafinament a Simonei Lo Iacono ne-o ofera drept marturie - fictiva, insa veridica - a autorului sicilian.

Palermo, 1903. Giuseppe Tomasi di Lampedusa este un copil singuratic si contemplativ, preferand lucrurile oamenilor. Copilaria lui, intre palatul din Palermo si Santa Margherita, mosia unde familia Lampedusa isi petrecea toridele veri siciliene, nu este chiar intr-atat de solitara. Alaturi de el, aparut nu se stie cum si de nu se stie unde, se afla Antonno, asemanator lui Tomasi, doar ca e un fel de copil pe dos, detinand o intelegere si o perceptie rasturnate asupra lumii. Poate tocmai acelea necesare unui scriitor care este pe cale sa-si descopere vocatia.

Cu minutiozitatea documentara a magistratului si fantezia lucida a romancierului, Simona Lo Iacono ne ofera o versiune posibila, chiar daca fictionala, a copilariei lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, transformand scriitorul in personaj si redand personajului deplina libertate a scriitorului.