Alfabetul bucatelor. Povestiri cu miez gustos cuprinzand retete romanesti reinventate sau de la straini imprumutate

Imbinand gastronomia cu memorialistica, intr-un stil spumos si ludic, condimentat cu erudite excursuri etimologice, culturale si istorice, Vlad Macri ne dezvaluie culisele artei culinare, pe care o cerceteaza si o practica cu pasiune de-o viata intreaga. Literele alfabetului organizeaza o suita de istorii gastronomice savuroase, din perioada comunista sau din zilele noastre, si fiecare istorie se leaga de una sau mai multe retete din bucataria romaneasca si internationala, optimizate intr-un fel surprinzator.

„Suntem programati cultural sa consideram bune doar asocierile stramosesti, dar orice combinatie este de incercat si mai toate sunt delicioase. Sa ne amintim de Rimbaud cu a sa idee de dereglare sistematica a simturilor. Haideti sa ne dereglam sistematic gusturile deprinse! De ce sa nu facem un bors de pasare cu marar si tarhon in locul leusteanului, pe care il putem toca si pisa impreuna cu niste usturoi, pentru a-l adauga peste o ceafa de porc la gratar? Sau de ce sa nu luam o legatura de hasmatuchi si, dupa ce il tocam, sa-l amestecam cu niste miere? Il lasam acolo, in miere, cam o luna, pana aroma ierbii patrunde dulceata albinelor. Apoi, la o salata de cartofi, luam o lingura din aceasta miere parfumata si o dizolvam in cinci linguri de otet incalzit. Cu un strop de ulei, este un sos extraordinar (la cartofii fierti, mai adaugati si un pic de mustar).“ (VLAD MACRI)

VLAD MACRI (n. 1965) nu a fost niciodata un tip mancacios si, pana pe la varsta de 20 de ani, nu s-a aratat deloc interesat de arta culinara. Dar totul s-a schimbat in anii ’80 ai secolului trecut, atunci cand Ceausescu a impus „alimentatia stiintifica“, adica penuria alimentara nationala. Cu un apetit cam plapand, Vlad a fost nevoit sa gaseasca mijloace pentru a-si stimula pofta de mancare, grav afectata de farfuria banala si saraca a acelor ani. Si astfel s-a apucat de citit carti de bucate. Ca sa poata ingurgita sarmalele de la magazinele Gospodina (cu extrem de putina carne si pasat in loc de orez), citea despre cum se prepara un muschi de vita cu sparan­ghel; in fata unei supe din zeama de gheare de gaina, devora reteta ratei cu portocale… Din aceasta placere masochista s-a nascut, in timp, o adevarata pasiune pentru arta culinara.

In anul 2008, satul de citit gastronomie, a publicat la Editura Humanitas Stufat ori estouffade? sau Exista bucatarie romaneasca?, starnind destule polemici: cei convinsi de originalitatea absoluta a preparatelor romanesti s-au simtit lezati de un demers pe care il considerau cam globalist si demitizant. Asa ca Vlad Macri s-a retras in bucatarie si s-a apucat de gatit. Fiind absolvent al Facultatii de Limbi Straine, a devenit chiar specialist in prepararea limbii de vita. Si a asteptat 15 ani pana sa mai publice o carte.