Alpinistii lui Mao

In 1953, Edmund Hillary si Tenzing Norgay au cucerit cel mai inalt pisc din lume urcand din Nepal. In schimb, versantul tibetan al Everestului ramanea un mister. Incercand sa-l escaladeze, britanicii Irvine si Mallory pierisera in 1924, iar trupurile nu le mai fusesera gasite.

Dupa ce a ocupat Tibetul in 1951, China comunista facea mari eforturi sa-l integreze. Escaladarea fetei nordice a Everestului si infigerea in varful sau a drapelului chinez pareau a fi un mijloc firesc de a desavarsi anexarea noului teritoriu. Partidul a ales cateva zeci de tineri proletari, dintre care multi nu mai vazusera niciodata un munte de aproape, si i-a trimis in Uniunea Sovietica sa se initieze in alpinism. In 1960, dupa o amanare de un an cauzata de revoltele din Tibet, o expeditie chineza porneste sa cucereasca Everestul dinspre nord si sa aseze sus in varf bustul presedintelui Mao.

Cartea lui Cédric Gras spune povestea aproape de necrezut a celor pusi sa indeplineasca aceasta misiune mareata.

Cédric GRAS (n. 1982, Saint-Cloud) a facut studii de geografie in Franta si in Rusia si a condus mai multe Aliante Franceze (Vladivostok, Donetk, Harkov, Odessa) in spatiul ex-sovietic. In 2012 a participat la expeditia pe motociclete condusa de Sylvain Tesson pe urmele retragerii Marii Armate a lui Napoleon din Rusia. In 2021 a condus o expeditie pe cel mai lung ghetar montan din lume, Fedcenko, in Tadjikistan. Cartea sa Alpinistes de Staline (2020), in curs de aparitie la Editura Polirom, a fost distinsa cu premiul Albert Londres.