Alta istorie a arhitecturii. De ce casa ta e mai buna decat Palatul Versailles

O carte care intra politicos in panteonul arhitecturii, unde statuile marilor maestri se lasa venerate, apoi viziteaza muzee, se plimba fara graba prin palate baroce – supreme altare ale grandorii – si intreaba, cu un zambet subtire: „ok, si cine a trait bine aici?“

Un dialog deschis, critic, provocator si inteligent, un exercitiu de deconstructie a cliseelor arhitecturale si o invitatie cat se poate de simpla: sa descoperim ca arhitectura nu este strigatul de grandoare al arhitectilor-zei spre impresionarea posteritatii, nici pentru selfie-uri istorice, ci pentru viata reala a oamenilor care tin la confortul lor.

De la Brunelleschi si Santa Maria del Fiore la Isidor din Milet si minunea Constantinopolului, Sfanta Sofia, de la Nouguier, Koechlin si Turnul Eiffel la Gaudí, Le Corbusier, Zaha Hadid si Frank Gehry – l’enfant terrible de l’architecture – la Vatican, Mecca, Centrul Pompidou si Centrul Guggenheim, trecand prin arhitectura spectacolului din Colosseum si exaltarea imperiala de la Versailles, cu o reverenta pentru arhitectura la feminin – Lilly Reich, Eileen Gray, Su Rogers, Julia Morgan.

El Barroquista (Miguel Ángel Cajigal Vera) este istoric de arta si membru al Consiliului International pentru Monumente si Situri, precum si al Consiliului International al Muzeelor. Con­duce un program de master de educatie pentru muzee si spatii culturale la Universitatea Miguel de Cervantes, colaboreaza la universitati din Spania si SUA, il gasim pe Twitter, Instagram si YouTube, il auzim la posturi de radio spaniole si il vedem la Televisión Española (TVE), la emisiunea El condensador de fluzo.