Apollonios din Tyana. Viata, practicile ascetice si invataturile filozofice ale unui mare vindecator de la inceputurile erei crestine

Prima biografie a acestui personaj fascinant care a trait in sec. I d. Ch., a fost scrisa de Filostrat. Potrivit preferintelor epocii si perfect adaptata acestei nevoi de initiere tainica si de extaz religios, care captiva multimile acelor timpuri, Viata lui Apollonios pare sa fi fost compusa pentru a sadi in omul predispus la o asemenea alegere, o cucernicie fierbinte, un ascetism aspru, rarele daruri ale clarviziunii, ale vindecarii si prezicerii, idealul, de atunci, al unui pitagorician. Filostrat, intr-adevar, il prezenta pe inteleptul din Tyana ca pe mostenitorul doctrinei, al regulilor de viata si al stiintei taumaturgice si mistice ale inteleptului Pitagora.

De-a lungul timpului figura acestui personaj misterios a continuat sa suscite interesul, mai ales pentru ca, asa cum pe buna dreptate scria John Burnet: "Apollonios din Tyana era pe deplin indreptatit sa se considere mostenitorul spiritual al lui Pitagora, caci teurgia si taumaturgia scolilor grecesti posterioare nu au fost decat fructul semintei aruncate in pamant de generatia de dinaintea razboaielor persane". Dupa exemplul lui Pitagora, Apollonios a intreprins multe si istovitoare calatorii pentru a deveni "inteleptul tuturor intelepciunilor". Totusi, sincretismul religios, atat de raspandit in perioada in care a trait, impunea, de asemenea, ca omul cucernic sa fie credinciosul tuturor cultelor, adoratorul luminat al tuturor zeilor din lume si initiatul in toate secretele Misterelor.