Asteptandu-l pe Sfantu-Asteapta

"In ochii mei, Andreea lulia Scridon este fenomenala in fiecare miscare poetica, am urmarit cat de flexibila e pe scena si am avut onoarea de a o avea ca invitata la diverse lansari si dialo-guri. In Asteptandu-l pe Sfantu-Asteapta este o povestasa desavarsita, o Yesterday Kind of Girl intr-un Cluj care isi inchide toate spitalele de papusi, apoi isi umple dorul intr-o Philadelphia 2003 sub petale de cires cu toate papusile ei, Mariana, Matriosca, chinezoaica Yoo si fiul ei, Cain, ca in final sa-si tradeze tristetea in fiecare gest. Taramul ei este magic, dar foarte pamantesc in acelasi timp; trecutul si prezentul se intrepatrund unde lumina cauta fericirea in intuneric. Cititi-o si bucurati-va de ea, este unica precum o faptura arhaica si efemera care ne conduce de mana intr-o lume mult mai buna decat a noastra: memoria, mintea si inima ei." (LENA CHILARI)

"Asemenea unui baobab suspendat care pare sa aiba radacinile in cer, poezia Andreei Scridon scruteaza aerul, pamantul si cuvantul pana cand surprinde ecoul cochiliei melcului zdrobit, al dozei de cola ori al vocii de peste toate a bunicii. Iubirea? O cautare documentata, intarita de trasaturile unui reporter cazut dintr-un labirint cercetat pana la sange, intr-o epoca ce pare ca nu se potriveste cu tandretea trairii. Pana unde putem merge cu sufletul incat sa ne fie de ajuns intr-un spatiu in care te pregatesti perpetuu pentru un miracol? O carte-radiografie a unui om care traieste viata prin poezia sa, aidoma numelui ce o contine." (ANA HERTA)

"Soarele apune peste Cluj si lasa numai o clipa tristetile sa straluceasca in golden hour, se retrage lent si raman in loc forme opace, din ce in ce mai greu de separat de intuneric. Andreea Iulia Scridon scrie o poezie a valorilor si a principiilor bine cunoscute si stapanite, in care controlul inseamna, de multe ori, respingere. In intuneric incepe visul, care amesteca si redistribuie corpuri si viziuni pentru ca, la final, sa traseze mereu aceeasi concluzie: unele lucruri nu se vor schimba niciodata." (DANA ZETU)

"Dupa ce treci de titlul cu valente ironice si parcurgi volumul Andreei Scridon, descoperi un univers populat de pisici negre si perdele galbene, de ingeri sfiosi si de draci impetuosi, de apusuri de soare, pantofi comozi care iau chipul celui care-i poarta, de papusi si fotografii din copilarie. Sentimentul dominant este de melancolie, pentru ca „totul in viata este despre lucruri care se duc“. Insa dincolo de aceasta lume construita aparent din tristete si vremelnicie, exista in toate poemele un ton sagalnic, jucaus, care iti ramane dupa lectura ca gustul bun al unei inghetate savurate pe indelete in oras." (DOINA GECSE-BORGOVAN)