Barbati fara femei

Unul dintre cei mai bine vanduti scriitori ai Editurii Polirom.

In noua sa colectie de povestiri, care, poate nu intamplator, imprumuta titlul celui de-al doilea volum de proza scurta al lui Ernest Hemingway, Haruki Murakami deseneaza relieful interior al unor barbati care fie au pierdut, fie n-au avut nicicand pe cineva.

Fara ezitari, abil si nuantat, Murakami exploreaza peisajul lucrurilor care ii unesc sau ii despart pe barbati de femei, vorbind despre singuratatea barbatului, sexualitate si excentricitate, despre pierderi, regasiri si efectele devastatoare ale unor evenimente aparent minore; personajele lui sunt minate in lupta de permanenta cautare a unui echilibru, a unui adevar si a unui fel de a-ti trai viata care sa impace sinele tau adevarat cu asteptarile celorlalti.

„Samsa nu avea nici cea mai vaga idee unde se afla sau ce ar trebui sa faca. Abia daca intelegea, cu greu, ca acum el este omul pe nume Gregor Samsa. De unde stia el asta? Poate ca‑i soptise cineva la ureche in timp ce dormea: «Numele tau este Gregor Samsa». Inainte de asta insa, cine fusese el? Ce fusese?” (Haruki Murakami, Samsa indragostit)

Haruki Murakami (n. 1949) este unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani. A studiat literatura la Universitatea Waseda din Tokio. Primul sau roman, Asculta cum canta vantul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) si In cautarea oii fantastice (1982), distins cu Premiul Noma. In 1987 publica Padurea norvegiana, bestseller international, tradus in numeroase limbi si vandut in peste patru milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground.

Atentatul de la Tokio si spiritul japonez (1997) si romanele La capatul lumii si in tara aspra a minunilor (1985), pentru care a primit Premiul Tanizaki, Dans dans dans (1988), Cronica pasarii-arc (1994), nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award, Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul marii (2002) si In noapte (2004), precum si volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a disparut (1993), Dupa cutremur (2000), Salcia oarba, fata adormita (2006) si Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga (2007).

In ultimii ani i-au aparut romanele 1Q84 (2009-2010), Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj (2013) si Uciderea Comandorului (2017), volumul de convorbiri cu dirijorul Seiji Ozawa Pur si simplu despre muzica (2011) si volumele de povestiri Barbati fara femei (2014) si Persoana intai singular (2020).