Biblia dupa textul ebraic. 1 si 2 Regi

Dipticul 1–2 Regi continua firul narativ al cartilor 1–2 Samuel, infatisand evolutia poporului Israel sub domniile regilor care s-au succedat dupa moartea lui David. In structura sa pot fi identificate mai multe macrosectiuni unitare. Prima (1 Regi 1–11) constituie o evaluare a domniei regelui Solomon. Daca in capitolele de inceput suveranul e o figura eminamente pozitiva, in cele ulterioare portretul sau capata zone de umbra. Loialitatea regelui fata de Dumnezeu este subminata de cultele idolatre ale numeroaselor sale sotii, iar excelentele relatii diplomatice si comerciale cu Egiptul sunt indiciul ca succesul poate fi o capcana. Epoca solomoniana, in care disensiunile sociale si politice au dus la dezbinarea regatului in Regatul de Sud, cu sediul la Ierusalim, si Regatul de Nord, cu resedinta la Samaria, este dovada ca fastul si decadenta sunt fete ale aceleiasi monede.

Declinul constant al celor doua regate este subiectul macrosectiunii 1 Regi 12– 2 Regi 17, partea centrala a dipticului 1–2 Regi, unde cititorul va intalni o varietate de personaje subsumate unuia din cele doua roluri dominante: regele (puterea politica) si profetul (puterea spiritual-carismatica). Distrugerea Regatului de Nord de catre asirieni in 721 i.H. constituie un semn rau-prevestitor pentru locuitorii micului regat al lui Iuda. Intrat intr-un declin care nu mai poate fi oprit, Regatul de Sud va pieri la randu-i in 587 i.H., cand Ierusalimul este cucerit de babilonieni.

Volumul de fata, 1 si 2 Regi, este al saselea dintr-o serie care va cuprinde traducerile tuturor textelor Bibliei ebraice si al treilea din sectiunea a doua a acesteia, Neviim („Profetii“), insotite de studii introductive, note si comentarii.

Acest proiect se deruleaza in cadrul Colegiului Noua Europa.

„Textul Bibliei confirma, prin structura si istoria lui, teologia Treimii. Caci el are trei autori: Dumnezeu (inspiratorul lui suprem, izvorul Revelatiei), autorii textului consemnat in scris (primitorii si transmitatorii Revelatiei) si traducatorii textului originar. Cu volumul de fata, ne aflam in prezenta traducatorilor, exponenti ai «vorbirii in limbi», mediatori ai Duhului, pastori ai cuvintelor aflate in cautarea Cuvantului. Ei merita toata admiratia noastra. Pentru ca reusesc sa puna eruditia cea mai temeinica in serviciul cordialitatii, al nevoii de a intelege ceea ce e dincolo de intelegerea obisnuita.“ (ANDREI PLESU)