Calea Victoriei

„Un intuneric dens, materializat, de pasla. Nici o constelatie sus. Nici steaua polara. E de mirare din ce noap - te cu duhuri vrajmase a descins peste campuri o bezna atat de opaca s i grea. E de mirare s i parca de teama. Numai ferestrele trenului preling dintr-un capat in altul un sir de lumini, ireal s i fantast. Vazut de departe, arata ca pachebotul-fantoma cu pasagerii-strigoi. Sti ti, va - sul-naluca din legendele matelo tilor, navigand cu lampioa - ne de bal s i orgie spre naufragiul din fiecare miez de noapte, unde toti vor pieri ca to t i sa invie in cealalta seara, pana la dezlegarea blestemului rau.

Dar teama e absurda s i romantica inselare. Locomo - tiva cu picuri ro sii pe piept spinteca partie in intunerecul de smoala, pe-un drum strabatut de o mie de ori. Acolo, in fund, mijeste o geana fosforica... Si cand a ajuns, nimeni nu mai prive ste inapoi. Domnul strain din col tul compartimentului, langa fereastra, a tipi cu ziarul despaturit pe genunchi, cu tampla rezemata in speteaza de plus vi siniu. Surase indata prin somn unui vis sagalnic, care-i descrunta figura osoasa s i fina, cu profil de medalie.” (fragment din „Calea Victoriei” - Cezar PETRESCU)