Casa Isolda sau cutremurul

Romanul prezinta destinele impletite ale supravietuitorilor unui cutremur, candva vecini intr-o cladire care s-a prabusit.

Ce se intampla cu locatarii unei cladiri atunci cand aceasta se prabuseste? Se
prabusesc, oare, si legaturile create intre ei, de-a lungul timpului? Iubirile, prieteniile? Si, mai presus de toate, supravietuiesc, oare, toti cei care si-au impletit destinele in aceasta Casa pe care Leonida Neamtu o numeste Isolda?

Tot ce se stie este ca se planuieste o reuniune, iar pentru ca aceasta sa se infaptuiasca se fac tot felul de demersuri.

Vei afla ce se intampla cu personajele cutremuratoare ale acestei carti, cand
si daca se vor reintalni, doar parcurgand povestea pana la capat.

„Incepand cu anul 1964, Leonida Neamtu devine unul dintre autorii de top ai genului politist si ai romanului de aventuri in genere. Prozatorul este in fond un fantezist ingenios, cu placerea ludicului, a parodicului sau a umorului absurd.

Naratiunile sunt adeseori incantatoare prin nonconformismul lor ori prin referintele ironice la diverse modele livresti. Dar scrie, deopotriva, si in registru grav, cu un realism de descendenta comportamentista, gen Hemingway.“ (Petru Poanta)

Leonida Neamtu s-a nascut in 1934, la Soroca (azi, Republica Moldova).
In 1940, odata cu ocuparea Basarabiei, familia se refugiaza in Maramures, locuind in Viseu, apoi in Sighet.
Dupa studiile liceale, urmeaza cursurile Facultatii de Filologie a universitatii clujene.

Debuteaza, in 1952, cu un volum de poezii, in Almanahul literar, revista coordonata de poetul A.E. Baconsky. Incepand cu anul 1964 incepe sa publice exclusiv romane.

Devine redactor la Almanahul literar (care isi va schimba numele in Steaua) si membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Se stinge din viata pe 25 octombrie 1991, la Cluj-Napoca, lasand in urma peste treizeci de volume publicate si cateva manuscrise.

Leonida Neamtu este un scriitor care scapa oricarui tip de incadrare literara. A abordat genuri ca romanul SF sau de aventuri si a trecut, fi reste, si prin cel politist, integrand insa, in toate, umorul negru, absurd si referintele culturale.