Cei trei muschetari. 2 volume

Cei trei muschetari (Les Trois Mousquetaires) este un roman de Alexandre Dumas tatal, care relateaza aventurile tanarului d'Artagnan dupa ce soseste la Paris in urmarirea visului sau de a deveni un muschetar al regelui. D'Artagnan nu este insa unul din muschetarii din titlu; acesta se refera la prietenii sai Athos, Porthos si Aramis. Romanul este adesea citat cu ortografia gresita "Cei trei muschetari".
Povestea lui d'Artagnan se continua in alte doua romane ale lui Dumas, Dupa douazeci de ani si Vicontele de Bragelonne

Cei trei muschetari a fost publicat in revista Le Siècle intre martie si iulie 1844. Dumas pretindea ca se baza pe manuscrise descoperite in Biblioteca nationala. S-a dovedit ulterior ca Dumas se inspirase din cartea Mémoires de Monsieur d'Artagnan, capitaine lieutenant de la premiere compagnie des Mousquetaires du Roi (Memoriile Domnului d'Artagnan, capitan-locotenent al primei companii a Muschetarilor Regelui) de Gatien de Courtilz de Sandras (Koln, 1700). Aceasta carte fusese imprumutata din biblioteca publica din Marsilia, iar fisa de biblioteca s-a pastrat pana in prezent; Dumas a luat cartea cu el cand s-a intors la Paris.

Romanul lui Dumas descrie aventurile lui d'Artagnan si ale camarazilor sai intre anii 1626 si 1628, si implicarea lor in intrigile din jurul regelui Ludovic al XIII-lea, al puternicului Cardinal Richelieu, al frumoasei regine Ana de Austria, al iubitului englez al acesteia, George Villiers, Duce de Buckingham, precum si in asediul orasului La Rochelle. Actiunile celor patru prieteni se vor intersecta si cu planurile misterioaseiMilady de Winter, si ale secretarului lui Richelieu, Contele de Rochefort.

Dramaturg si romancier de esenta romantica, Dumas - tatal (1802 - 1870) este fiul unui mulatru devenit general in armata lui Napoleon. Din 1825 se impune ca dramaturg de reputatie, prin drama romantica Henric al III-lea si Curtea sa, prima de acest fel jucata la Paris. Acesteia ii vor urma alte creatii teatrale de acest gen, la fel de bine primite de public, concurand in celebritate cu Victor Hugo sau Alfred de Vigny. Romanele sale de aventuri, carora li se dedica din 1863, ii vor asigura un loc stabil in posteritate: "Cei trei muschetari" (1844), "Dupa douazeci de ani" (1845), "Regina Margot" (1845), "Contele de Monte-Cristo" (1845), "Vicontele de Bragelonne" (1850), "Colierul reginei" (1850). Romanele sale "sfideaza orice critica, atragand prin vitalitatea si exuberanta lor, prin elanul pasionat care le anima”. Ele au fost traduse si tiparite in limba romana incepand cu anul 1856, la Tipografia Nationala a lui Iosif Romanov.Desi titlul specifica 3 muscheteri in roman este vorba de 4 muschetari.