Clerul in dreptul particular al Bisericii Arhiepiscopale Majore din Romania

Lucrarea de fata ne capteaza atentia asupra dreptului canonic, in particular al
dreptului Bisericii Romane Unite, referindu-se in special la disciplina clerului
casatorit, situatie specifica Bisericilor rasaritene si implicit Bisericii de rit greco-bizantin roman, comun Bisericii Romane ortodoxe si greco-catolice.

Este cunoscut, iar lucrarea de fata reitereaza, faptul ca „pe teritoriul Romaniei de azi, crestinismul si prin urmare Biserica greco-catolica, nu are origini orientale sau bizantine, asa cum s-ar crede, ci ia nastere in secolul al II-lea odata cu cucerirea romana a Daciei prin sosirea in acest teritoriu a colonistilor romani crestini, cand inca nu exista traditia bizantina (...). Apoi, atunci cand, in secolul al IV-lea ia nastere traditia bizantina in Biserica din Constantinopol, Biserica de pe teritoriul Transilvaniei de azi se afla sub jurisdictia Pontifului roman si a ramas asa pana in secolul al VIII-lea, cand a trecut sub jurisdictia patriarhului de Constantinopol” (cf.p. 299).

Acest lucru explica inclusiv dezvoltarea traditiei bizantine pe teritoriul intregii Romanii; explica faptul ca cele doua traditii latina si bizantina sunt venerabile si au transmis valori perene in ceea ce priveste disciplina sacramentelor, a clerului si a vietii Bisericii la modul general.