Confesiunile unui diplomat

„«Amintirile» pe care le-am publicat in revista «Minimum» au evocat un numar considerabil de episoade si experiente acumulate in decursul a peste treizeci de ani de diplomatie efectiva - practicata in misiuni indeplinite in Europa, America Latina si acasa (in Israel) - din partea Ministerului de Externe. Hotararea de a impartasi cititorilor fondul de amintiri s-a produs spontan si pot spune ca acestea reflecta, prin varietatea lor tematica, aspecte interesante ale functiei diplomatice in actiune. M-am gandit ca ar fi cazul sa completez buchetul de amintiri cu o confesiune avand ca obiect descrierea modului in care am devenit diplomat. La urma urmei, eu nu apartin unei familii din elita sociala sau politica a tarii, si, totusi, am reusit, cand inca nu iesisem din categoria de «nou venit in tara», sa ajung sa fiu admis - dupa cum se spune - in «prima generatie de diploati israelieni dupa doua mii de ani». Din acest motiv - dar si din acela al insinuarii ca admiterea in corpul nostru diplomatic ar depinde de o «protectie» ilicita de care se bucura candidatul - istoria investirii mele ca diplomat merita sa fie retinuta.“ - Eliezer Palmor

Din Cuprins:

• Cum am devenit diplomat?;
• Legaturi amuzante cu colegi straini;
• Amintiri - unele cu haz, altele cu necaz;
• Observatii despre participarea evreilor la instaurarea regimului comunist in Romania;
• De ce n-am vrut sa fiu ambasador in Ungaria?;
• Beius - o incursiune in orasul de odinioara;
• Franta i-a salvat pe Yasser Arafat si OEP de la pierzanie;
• Identitatea evreului originar din Romania.