Conversatii pe malul Riului Ilisos

Istorii care par a fi ilegitime din perspectiva Occidentului, care sint aparte si care, prin asta, evita tendinta principala a modernitatii, si anume universalizarea. Eu, de aici, vad lucrurile altfel. Nu este permis sa tratam ad acta modul spectaculos prin care s-a ajuns la socialism. Socialismul a scos la iveala in chipul cel mai limpede si mai evident tendintele nihiliste din sinul modernitatii. Daca nu avem urechi pentru logos-ul unui socialism letargic, iar in momentul de fata nici Occidentul si nici Europa de Est nu par sa aiba capacitatea de a auzi vocea acestui logos, atunci fie avem de-a face cu o miscare fara repetitie, ceea ce ar fi nihil-ul insasi - "sa nu fi voit Dumnezeu repetarea, nici lumea nu ar fi fost facuta vreodata" - , fie este vorba de o iterare disfunctionala, o repetitie fara viata, a formelor moarte. Occidentul nu poate avea urechi pentru asta. Nietzsche avea in fond dreptate: "Pentru lucrurile la care n-ai acces printr-o experienta traita, n-ai nici urechi". Spre deosebire de aceasta, Europa centrala si orientala nu vrea sa aiba urechi pentru a auzi. Dorim sa auzim doar ceea ce ne-a fost multa vreme interzis sa auzim. Situatie de inteles, in ultima instanta. Cunoastere de sine, idei proprii, a sti cine este aceasta persoana, omul modern - poate individul de astazi nici nu are alta cale sa abordeze aceste teme, decit aceea care trece prin nihilism, sau prin repetatele tentative iluzorii de depasire ale acestuia. Mihaly Vajda