Corpus Hermeticum. Textele fundamentale si invataturile tainice de initiere in hermetism

Corpus Hermeticum contine tratatele de baza ale traditiei trismegiste care se presupune ca au fost redactate in Egipt, cu aproximatie intre sec. al II-lea si al III-lea d. Hr. Textele provin din acelasi cadru religios si filozofic care a produs neoplatonismul, crestinismul si gnosticismul, avandu-si radacinile in impactul dintre gandirea platonica si vechile traditii ale Orientului elenizat. Hermes Trismegistos, „cel de trei ori mare”, poseda cunoasterea a trei parti din intelepciunea intregii lumi:

Alchimia – Lucrarea Soarelui, adica transmutarea omului de la conditia sa inferioara intr-o persoana spirituala. Din aceasta perspectiva, prefacerea plumbului in aur nu este decat expresia exterioara a unei lucrari de innobilare interioara.

Astrologia – Lucrarea Lunii – intelegerea planetelor ca simboluri ale unei lumi spirituale si ca parte a unui Univers in care totul se misca potrivit legii corespondentelor.

Teurgia – Magia sau „arta lucrarilor divine”, lucrarea pe care omul o realizeaza in cooperare cu fiintele divine si al carei scop este contopirea cu Constiinta Divina.

Numite de insusi Hermes „carti sacre ale Nemuritorilor”, aceste texte reprezinta baza hermetismului, a carui esenta este corespondenta dintre macro si micro Cosmos – aceasta unitate formata din parti interdependente, aranjate intr-o paradigma aparte, intre care exista raporturi de atractie si respingere. Vechi de aproape 2000 de ani, eclectismul intelectual al ideilor din Corpus Hermeticum ramane pana astazi codificat in ADN-ul civilizatiei europene.

„Acesta este Zeul, care este mai presus de orice nume; acesta este el, care este tainic; acesta este el, care este pe deplin manifestat; acesta este el, care poate fi vazut de catre Minte; acesta este el, care este vazut de catre ochi; acesta este el, care nu are trup; si acesta este el, care are multe trupuri sau, mai bine spus, el se afla in orice trup.”

„Nu exista nimic in care el sa nu fie, caci toate sunt el si el este totul. Si din acest motiv el are toate numele, caci toate sunt ale aceluiasi Parinte; si, de aceea, el nu are niciun nume, caci este Tatal tuturor.”

Hermes [catre Tat]: O, Fiule, Intelepciunea ce intelege in tacere [aceasta este materia si pantecele din care Omul este nascut], iar samanta este Binele Adevarat.”

„Hermes [invocand catre Zeu]: In ce chip sa te slavesc – ca fiind din mine insumi, ori avand ceva din mine insumi, ori ca fiind altceva? Caci tu esti ceea ce sunt eu, tu esti ceea ce fac eu, tu esti ceea ce spun eu. Tu esti toate lucrurile si nu exista nimic care sa nu fie tu. Tu esti tot ceea ce este facut si tot ceea ce nu este facut. Minte cand cugeti, Tata cand fauresti, Zeu cand lucrezi si Bine si Fauritor al tuturor lucrurilor.” (Hermes Trismegistos)