Culorile interzise

Publicat in 1953, dupa ce a aparut in foileton intre anii 1951 si 1953 in revistele literare japoneze Gunzō si Bungakukai, Culorile interzise, considerat astazi una dintre capodoperele lui Yukio Mishima, a suscitat mult timp controverse prin temele explorate: iubirea interzisa, sexualitatea, normele sociale si latura intunecata a esteticii.

Intr-o Japonie postbelica, batranul scriitor Shunsuke, cu o opera prolifica, binecunoscuta, dar deja incheiata, care si-a dedicat intreaga viata spiritului si creatiei, este fascinat de frumusetea exceptionala a lui Yūichi, un tanar homosexual. Punandu-si in minte sa faca din acesta ultima sa capodopera – vie –, ii propune lui Yūichi un pact diabolic: sa o ia pe sotie pe Yasuko, ultima mare iubire a batranului scriitor, urmand ca el sa ii asigure tanarului deopotriva sprijinul financiar si sfaturile nepretuite pentru a deveni arma perfecta impotriva femeilor.

Misoginia declarata a lui Shunsuke si resentimentul fata de femeile care l-au facut sa sufere intreaga viata isi gasesc astfel o cruda satisfactie, iar Yūichi devine intruparea monstruoasa a razbunarii batranului si ultima sa opera. O opera care isi va depasi si, intr-un fel, ucide maestrul.

„Personajele lui Mishima sunt memorabile, naratiunea ‒ care abunda in reflectii complexe si labirintice asupra moralei ‒ este impecabila, iar imaginile vizuale sunt uluitoare.“ (Kirkus Reviews)

„Precum Vladimir Nabokov cu Lolita sau Oscar Wilde cu Dorian Gray, Mishima a riscat cu romanul Culorile interzise si, impacand asteptarile cititorilor cu cerintele artei sale, a castigat.” (The Japan Times)

De trei ori nominalizat la Premiul Nobel pentru literatura, prozatorul, poetul si dramaturgul YUKIO MISHIMA este unul dintre scriitorii japonezi emblematici ai secolului trecut. Kimitake Hiraoka, pe numele sau adevarat, se naste la 14 ianuarie 1925 la Tōkyō, intr-o familie de samurai, si incepe sa scrie inca de la varsta de 12 ani. La 16 ani debuteaza in prestigioasa revista Bungei-Bunka. Pentru a-si ascunde activitatea literara fata de tatal sau, adept al unei educatii stricte, adopta pseudonimul Yukio Mishima. In 1943 se inscrie la Facultatea de Drept a Universitatii Imperiale din Tōkyō, pe care o absolva in 1947.

In 1949 ii apare romanul Confesiunile unei masti (Humanitas Fiction, 2011, 2021), care il propulseaza in randul celor mai cunoscuti scriitori ai noii generatii. Mishima incepe astfel o cariera literara fulminanta, publicand constant romane, printre care se numara: Sete de iubire (1950; Humanitas Fiction, 2014), Culorile interzise (1953; Humanitas Fiction, 2025), Tumultul valurilor (1954; Humanitas Fiction, 2010), Templul de aur (1956; Humanitas Fiction, 2013, 2023), Dupa banchet (1960; Humanitas Fiction, 2015), Starul (scris si publicat in 1960 in revista literara Gunzō, si abia in 2019 aparut in engleza, intrand astfel in circuitul mondial al cartilor sale; Humanitas Fiction, 2023), Amurgul marinarului (1963; Humanitas Fiction, 2017), Viata de vanzare (1968; Humanitas Fiction, 2018), Soare si otel (1970; Humanitas, 2008). Tetralogia Marea fertilitatii cuprinde romanele Zapada de primavara (1968; Humanitas Fiction, 2009, 2022), Cai in galop (1969; Humanitas Fiction, 2010, 2022), Templul Zorilor (1970; Humanitas Fiction, 2011, 2022) si Ingerul decazut (1970; Humanitas Fiction, 2012, 2022).

Autor prodigios, Mishima a scris numeroase povestiri si 33 de piese de teatru. Volumul O dimineata de iubire pura (Humanitas Fiction, 2019) contine o selectie din povestirile autorului din perioada 1946–1965. Intreaga lui viata a fost marcata de preocuparea obsesiva pentru codul onoarei samurailor (vezi eseul sau Calea samuraiului, aparut in 1967; Humanitas, 2007). Aceasta il va impinge pe 25 noiembrie 1970, ziua in care incheie Ingerul decazut, la gestul sinuciderii rituale prin seppuku.