Cuvant impreuna despre rostirea romaneasca. Prima editie integrala

„Numai in cuvintele limbii tale se intampla sa-ti amintesti de lucruri pe care nu le-ai invatat niciodata. Caci orice cuvant este o uitare si in aproape oricare s-au ingropat intelesuri de care nu mai stii. Cum altfel am putea da folosinta vie cuvintelor? Dar daca in orice cuvant exista o parte de uitare, este totusi vorba de uitarea noastra si ea devine propria-ne amintire. Iar acesta e actul de cultura: sa inveti noutatea ca si cum s-ar ivi din tine.

Am vroit sa patrundem in «uitarea» romaneasca. Ce sta sub ea poate fi bun, dar trebuie facut cu adevarat bun, trebuie ras-bunat.

…Ce e de facut, la drept vorbind, cu asemenea cuvinte, nu stim: un Eminescu al gandirii romanesti n-a aparut inca. Dar atata vreme cat se vorbesc limbile popoarelor, si nu ale masinilor, suntem datori sa credem ca s-ar putea ivi unul.“ (CONSTANTIN NOICA)

„Aparut in ultimul an de viata al lui Noica, volumul Cuvant impreuna despre rostirea romaneasca incheia proiectul sau, inceput cu douazeci de ani mai devreme, de explorare a «zacamintelor filozofice ale limbii romanesti». Erau reunite, intr-o forma revizuita, cele doua lucrari in care Noica patrunsese in «partea uitata» a unor cuvinte, dezvaluind o bogatie nebanuita: Rostirea filozofica romaneasca (1970) si Creatie si frumos in rostirea romaneasca (1973). Ele fusesera publicate initial ca seriale de articole in diferite reviste ale vremii, iar aceasta versiune originara astepta sa fie dezgropata pentru a constata ca exista de fapt trei straturi ale textelor. Sunt insa tot atatea straturi de cenzura, ceea ce face ca versiunea din Cuvant impreuna sa fie deopotriva cea mai slefuita si cea mai mutilata. Editia de fata reda toate diferentele semnificative intre cele trei straturi de text, astfel incat, pentru prima oara, cititorul are acces la pasajele eliminate de cenzura, putand urmari in acelasi timp evolutia stilului si gandului noician. De asemenea, sunt reproduse in Anexa sase articole publicate in serialul «Creatie si frumos» din revista, dar neincluse in volum, precum si alte trei articole de la inceputul proiectului lui Noica, ramase si ele in paginile periodicelor. Imbogatiti cu aceste materiale noi, nu ne ramane decat sa-l insotim pe filozof in coborarea sa in adancurile limbii romane.“ (GRIGORE VIDA)

CONSTANTIN NOICA (Vitanesti-Teleorman, 12/25 iulie 1909 – Sibiu, 4 decembrie 1987). A debutat in revista Vlastarul, in 1927, ca elev al liceului bucurestean „Spiru Haret“. A urmat Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti (1928-1931), absolvita cu teza de licenta Problema lucrului in sine la Kant. A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a Filozofiei si membru al Asociatiei „Criterion“ (1932-1934). Dupa efectuarea unor studii de specializare in Franta (1938-1939), si-a sustinut in Bucuresti doctoratul in filozofie cu teza Schita pentru istoria lui Cum e cu putinta ceva nou, publicata in 1940. A fost referent pentru filozofie in cadrul Institutului Romano-German din Berlin (1941-1944). Concomitent, a editat, impreuna cu C. Floru si M. Vulcanescu, patru din cursurile universitare ale lui Nae Ionescu si anuarul Isvoare de filosofie (1942-1943). A avut domiciliu fortat la Campulung-Muscel (1949-1958) si a fost detinut politic (1958-1964). A lucrat ca cercetator la Centrul de logica al Academiei Romane (1965-1975). Ultimii 12 ani i-a petrecut la Paltinis, fiind inmormantat la schitul din apropiere.

Carti originale, enumerate in ordinea aparitiei primei editii: Mathesis sau bucuriile simple (1934), Concepte deschise in istoria filozofiei la Descartes, Leibniz si Kant (1936), De caelo. Incercare in jurul cunoasterii si individului (1937), Viata si filozofia lui René Descartes (1937), Schita pentru istoria lui Cum e cu putinta ceva nou (1940), Doua introduceri si o trecere spre idealism (cu traducerea primei Introduceri kantiene a Criticii judecarii) (1943), Jurnal filozofic (1944), Pagini despre sufletul romanesc (1944), „Fenomenologia spiritului“ de G.W.F. Hegel istorisita de Constantin Noica (1962), Douazeci si sapte trepte ale realului (1969), Platon: Lysis (cu un eseu despre intelesul grec al dragostei de oameni si lucruri) (1969), Rostirea filozofica romaneasca (1970), Creatie si frumos in rostirea romaneasca (1973), Eminescu sau Ganduri despre omul deplin al culturii romanesti (1975), Despartirea de Goethe (1976), Sentimentul romanesc al fiintei (1978), Spiritul romanesc in cumpatul vremii. Sase maladii ale spiritului contemporan (1978), Povestiri despre om (dupa o carte a lui Hegel: „Fenomenologia spiritului“) (1980), Devenirea intru fiinta. Vol. I: Incercare asupra filozofiei traditionale; Vol. II: Tratat de ontologie (1981), Trei introduceri la devenirea intru fiinta (1984), Scrisori despre logica lui Hermes (1986), De dignitate Europae (lb. germ.) (1988), Rugati­va pentru fratele Alexandru (1990).