Dialogo de la dignidad del hombre / Dialog despre demnitatea omului. Eseuri si discursuri

Antologia de fata cuprinde cateva dintre cele mai importante scrieri ale umanistului spaniol Fernan Pérez de Oliva, reunite sub titlul celei mai cunoscute dintre ele, Dialog despre demnitatea omului.

Daca in Dialogul dedicat dezbaterii asupra conditiei umane autorul aduce la lumina o superba viziune echidistanta despre om al carei optimism este rezultatul deliberarii si pe care, cu entuziasmul celor mai putin de trei decenii de viata (existenta sa meteorica se incheie la numai 37 de ani), o considera expresia vremurilor noi, Discurs despre facultatile sufletului si despre buna lor folosire este o miniatura filozofica in care, pornind de la tema liberului-arbitru si a construirii si desavarsirii sinelui, Pérez de Oliva intra intr-un remarcabil dialog de idei cu scrieri antice si medievale faimoase precum Etica aristotelica ori Summa tomista.

Volumul mai cuprinde si doua piese argumentative de exceptie: in Argument in sprijinul candidaturii pentru ocuparea catedrei de Filozofie morala il vedem pe profesorul universitar aspirant Oliva desfasurand unul dintre cele mai frumoase discursuri din istoria premoderna a oratoriei spaniole – deopotriva profesiune de credinta a unui intelectual cu certa vocatie magistrala si, pentru noi astazi, o sursa pretioasa de cunoastere a istoriei intelectuale a Renasterii; iar in Argument in favoarea navigatiei pe raul Guadalquivir descoperim nu doar o abila pledoarie in sprijinul unei initiative cetatenesti care ar fi condus la prosperitatea orasului natal, Córdoba, ci si un exercitiu de etica aplicata, un discurs in jurul a ceea ce Kant avea sa numeasca „Moralitat“.

FERNAN PEREZ DE OLIVA (1494–1531), umanist si filozof cordobez format la Universitatea din Salamanca si, pentru scurta vreme, rector al acesteia, a studiat umanioarele la Alcala, Paris (Sorbona) si Roma si a predat apoi la Salamanca filozofie morala si filozofia naturii. Cele mai cunoscute scrieri ale lui Pérez de Oliva sunt Dialogo de la dignidad del hombre/Dialog despre demnitatea omului (1529), cateva eseuri si discursuri pe teme diverse, precum si cateva traduceri in spaniola ale unor tragedii si comedii grecesti antice. Gandirea sa vadeste toate formele de cautare intelectuala caracteristice epocii: raportarea creatoare la poeticile clasice, si mai ales la gandirea etico-politica a Antichitatii latine, apologia demnitatii omului, a ratiunii si elocintei ca instrumente esentiale ale cunoasterii, promovarea valorilor educatiei, a functiei sociale a comunicarii ideilor si, nu mai putin, actiunea hotarata in sfera publica, in serviciul idealurilor comunitatii si al binelui comun.