Dictatul de la Viena, Transilvania si relatiile romano-ungare (1940-1944)

„La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, atat occidentalii, cat si sovieticii au ajuns la concluzia comuna ca o mai buna frontiera etnica intre Romania si Ungaria decat cea trasata prin Tratatul de la Trianon nu era posibila. Aceasta decizie venea insa dupa o tragedie istorica traita de locuitorii Transilvaniei (romani, maghiari, evrei, germani etc.) in perioada 1940-1944. A fost o experienta traumatizanta atat pentru populatia Romaniei, cat si pentru cea a Ungariei. Incepand cu 1943, Transilvania preocupa tot mai insistent Cancelariile de la Moscova, Londra si Washington. In cele mai multe cazuri, interesul Marilor Puteri a fost sa manevreze state din Europa Centrala pe baza de aspiratii teritoriale, uneori camuflate in lozinca «drepturilor pentru minoritati».

Transilvania continua sa fie vazuta tot ca un teritoriu de compensatie! In fapt, cazul «arbitrajului» si «medierii» germano-italiene in problema Transilvaniei (1940-1944) a avut mai putin de a face cu drepturile reale ale vreunei minoritati (in afara poate de cea germana), caci populatia Transilvaniei a trait toate suferintele, de la cosmarul asasinatelor in masa (romanii din Transilvania de Nord), la refugieri, expulzari, pierderi de bunuri si frustrari neinchipuite, asa cum o demonstreaza chiar rapoartele celor doua comisii mixte germano-italiene inserate in acest volum. Si, in plus, a contribuit la agravarea raporturilor dintre Romania si Ungaria, cu consecinte pentru ele si pentru aceasta parte a Europei inca insuficient relevate de investigatia istoriografica.” (Vasile Puscas)

VASILE PUSCAS este profesor la Universitatea Babes-Bolyai si cercetator la Institutul de Istorie „George Baritiu” al Academiei Romane – Filiala Cluj-Napoca. Din 2011 este Profesor Jean Monnet Ad Personam. Incepand cu anul 2000 a predat si la International University Institute for European Studies (IUIES) in Gorizia/Trieste (Italia). Este membru in Board-ul mai multor organizatii profesionale din domeniul Relatiilor Internationale si Istoriei Contemporane. Intre 1991 si 1994 a fost diplomat al Romaniei in New York si Washington, D.C. Din decembrie 2000 si pana la sfarsitul negocierilor de aderare cu UE (decembrie 2004), a fost negociatorul-sef al Romaniei, membru al Guvernului Romaniei. Intre 2000 si 2008 a fost membru al Parlamentului Romaniei. Intre decembrie 2008 si octombrie 2009 a fost ministru al Afacerilor Europene in Guvernul Romaniei.

Carti publicate: Dr. Petru Groza – pentru o „lume noua” (1985, editie topita), Alma Mater Napocensis – Idealul universitatii moderne (1994), Al Doilea Razboi Mondial. Transilvania si aranjamentele europene. 1940-1944 (1995), Pulsul istoriei in Europa Centrala (1998), Caderea Romaniei in Balcani (2000), Relatii internationale contemporane (2003), Speranta si disperare – Negocieri romano-aliate, 1943-1944 (1995, 2003), Universitate-Societate-Modernizare (1995, 2003, 2019), Negociind cu Uniunea Europeana, 6 volume (2003-2005), „Sticks and Carrots”. Regranting the Most-Favored-Nation Status for Romania (USA Congress, 1990-1996)/„Bastoane si Morcovi”. Reacordarea Clauzei Natiunii Celei Mai Favorizate (Congresul SUA, 1990-1996) (2006), European Negotiations.

A Case Study: The Romania's Accession to EU (2006), Relatii internationale/transnationale (2005, 2007), Romania si iar Romania. Note pentru o istorie a prezentului (2007), Romania spre Uniunea Europeana. Negocierile de aderare (2000-2004) (2007), Romania: de la preaderare la postaderare (2008), Teme europene (2008), Euro-Topics (2009), International/Transnational Relations (2009), Managing Global Interdependencies (2010), Europa in criza (2011), Uniunea Europeana. State-Piete-Cetateni (2011), Spiritul european, azi (2012), EU Accession Negotiations (A Handbook) (2013), Negocieri pentru parteneriate (2016), Romania si calea de viata europeana (2017), Philip E. Mosely despre Transilvania si Basarabia (2017), Iuliu Maniu vazut de romanii americani (2018), Marea Unire – 1918 – Romania Mare (2018).