Doamna Bovary

Doamna Bovary, capodopera lui Gustave Flaubert, este povestea unei femei care viseaza la o viata mai intensa, mai frumoasa si mai pasionala decat cea pe care realitatea i-o poate oferi. Emma Bovary, crescuta cu idealurile romantice ale iubirii absolute si ale unei existente spectaculoase, descopera curand ca mariajul si viata de provincie nu seamana cu lumea din cartile sale. Cautand implinirea in iubire, lux si aventura, ea ajunge sa se indeparteze tot mai mult de realitate si sa se afunde intr-un cerc al dorintelor, datoriilor si dezamagirilor.

Dincolo de drama unei casnicii nefericite si de destinul tragic al Emmei, Flaubert construieste un portret lucid si necrutator al societatii burgheze din secolul al XIX-lea, surprinzand vanitatea, ipocrizia, mediocritatea si obsesia pentru aparente. Romanul impresioneaza prin finetea observatiei psihologice si prin stilul minutios al autorului, care transforma existenta cotidiana intr-o adevarata materie literara.

Publicat in 1857 si intampinat cu un scandal rasunator, Doamna Bovary avea sa devina una dintre operele fundamentale ale realismului si un moment decisiv in evolutia romanului modern. Povestea Emmei ramane insa actuala prin intrebarile pe care le pune: cat de mare este distanta dintre ceea ce visam si ceea ce putem trai si ce se intampla atunci cand incercam, cu orice pret, sa facem realitatea sa semene cu visul?

„Ea [Emma Bovary], asemenea lui Don Quijote sau lui Hamlet, concentreaza in personalitatea ei zbuciumata si in aventura sa mediocra o anumita atitudine fundamentala fata de viata, capabila sa apara sub cele mai diferite infatisari, in epoci si locuri dintre cele mai diverse si care, in acelasi timp universala si durabila, reprezinta una dintre cele mai profunde manifestari ale conditiei umane: capacitatea de a-si fauri iluzii si vointa nebuneasca de a le transforma in realitate.” (Mario Vargas Llosa)

„Doamna Bovary este asemenea garilor construite in epoca sa: gratioasa, chiar florala, dar turnata in fier.” (John Updike)

„Fara Flaubert, in Franta nu ar fi existat Marcel Proust, iar in Irlanda, James Joyce. Cehov nu ar fi fost Cehov in literatura rusa. Iata cat de mare a fost influenta literara a lui Flaubert.” (Vladimir Nabokov)

„Forma este, in sine, la fel de interesanta, la fel de activa si esentiala pentru subiect precum ideea.” (Henry James)

Gustave Flaubert s-a nascut la 12 decembrie 1821, la Rouen. Sanatatea subreda, dar si sensibilitatea sa aparte l-au facut sa renunte la o cariera juridica pentru a se consacre vocatiei artistice. Laborios, rafinat, estet, Flaubert va deveni unul dintre cei mai mari romancieri francezi din secolul al XIX-lea si una dintre valorile necontestate ale literaturii universale. Scrierile sale (romane, nuvele sau povestiri), apeland alternativ cand la o formula realista (Doamna Bovary, Educatia sentimentala), cand la una romantica (Salammbô, Ispitirea Sfantului Anton), cand la una mixta (Trei povestiri), l-au impus drept unul dintre intemeietorii romanului modern, parinte al naturalismului si teoretician al specificului esteticului. S-a stins din viata la Croisset, la 8 mai 1880.