Domnisoara Poimaine si joaca de-a timpul

O adolescenta rebela, pentru care timpul nu sta in loc: il manuieste cu tact. Iar asta naste calatorii ametitoare printre pirati si vrajitoare, din care nu lipsesc povestile de dragoste.

De mult, tare de mult, batranul Tempus si-a impartit regatul intre cei trei copii ai sai: Domnului Azi i-a daruit Prezentul, Doamna Ieri a primit Trecutul, iar Domnisoarei Maine i-a ramas Viitorul.

Si toate lucrurile erau asezate: Domnul Azi trebaluia grabit toata ziulica, doamna Ieri aranja cu grija in dulap borcane cu amintiri, Domnisoara Maine facea baloane de sapun in care punea intamplari ce inca nu s-au intamplat, iar Timpul curgea exact asa cum trebuie – nici prea repede, nici prea incet.

Dar Domnisoara Poimaine nu era deloc multumita. Ea voia sa se faca mare cat mai repede. Ajutata de afurisita de vrajitoare Niciodata, mica rasfatata s-a agatat de limbile ceasului din varful turnului si a inceput sa le invarta. Iar Timpul a inceput sa curga cu o viteza ametitoare si in intreaga lume s-a creat haos: te trezeai intr-o dimineata de vara si pana seara se facea iarna. Iar copilariile tuturor copiilor treceau intr-o clipita, si asta era foarte trist...

Dar nu va fie teama, e un basm si stiti ca ele se sfarsesc intotdeauna cu bine!

Intrebata unde ar merge prima data daca ar putea calatori pe taramul lui Tempus Intaiul, Cristiana Radu, ilustratoarea volumului, raspunde: „I-as face o vizita Doamnei A fost Odata si as sta la povesti, la un ceai cu iasomie. Stiu ca timpul actual se deruleaza pe (foarte) repede inainte, mai grabit chiar decat Domnisoara Poimaine, mie insa imi place sa ascult povesti de demult, degustate in tihna, alaturi de cineva care stie sa le depene. Si imi place sa ma uit la «azi» ca printr-un ochean fixat intr-un timp indepartat - atat de indepartat, incat povestile lumii noastre devin, pentru o clipa, la fel de stranii si de greu de inteles ca si un univers strain populat de extraterestri.”

Despre personajul Domnisoara Poimaine, scriitoarea povesteste: "Demult, am cunoscut-o pe Domnisoara Poimaine, fetita de peste doua zile careia ii place la nebunie sa se joace cu timpul. I-am propus sa fie personaj intr-o carte pentru copii micuti si a zis DA! Ne-am jucat o vreme impreuna, dar timpul – stiti bine! – nu sta pe loc. Nici pentru personaje, nici pentru cititori… Domnisoara Poimaine a crescut si-a devenit adolescenta: acum are parul violet, un tatuaj pe umar, haine asimetrice. E o rebela cu planuri si visuri mari!

Mi-a propus sa o insotesc in noua ei calatorie, cu treceri ametitoare prin trecut si viitor. N-am putut sa spun nu si-asa m-am nimerit intr-o aventura cu pirati si umbre, cu vrajitoare si muzicanti, cu dictaturi sumbre, dar si povesti de dragoste emotionante. Si pentru ca atatea aventuri nu puteau sa ramana nespuse, s-au strans intr-o trilogie: “Cronicile Domnisoarei Poimaine”."

Adina Rosetti (n. 1979, Braila) este scriitoare si jurnalista. A crescut inconjurata de povesti si de carti, avandu-i ca povestitori pe bunicii si parintii ei. A absolvit o facultate de economie, dar pentru a se apropia de pasiunea ei, scrisul, a facut apoi un curs post-universitar de jurnalism la Universitatea Bucuresti. A scris articole pentru diverse publicatii, printre care Dilema veche si Time Out. A fost patru ani redactor la revista ELLE Romania.

Debuteaza in 2010 cu romanul Deadline, urmat in 2015 de volumul de proza scurta De zece ori pe buze. A publicat in 2014 cartea pentru copii Domnisoara Poimaine si joaca de-a Timpul, cu ilustratii de Cristiana Radu, careia i-a fost decernat premiul „Cea mai frumoasa carte pentru copii si tineret“, in cadrul galei „Cele mai frumoase carti din Romania“. Cartea a fost dramatizata de teatrul pentru copii Momolino si se joaca in Bucuresti.

Amintirile din copilarie o leaga de lumi speciale, care o apropie de starea potrivita pentru a crea literatura: „Stateam mult singura in gradina bunicilor si imi placea sa ma uit la gaze si la cirese, desi imi placea si sa ma joc pe strada cu alti copii. Intram intr-o lume magica, si asta cred ca are legatura cu scrisul.“

„Nu am avut niciodata vreun plan sa devin scriitoare pentru copii, dar maternitatea mi-a adus pe neasteptate un dar foarte frumos: literatura pentru copii, pe care am redescoperit-o mai intai ca cititoare de povesti cu voce tare, apoi ca inventatoare la ceas de seara, adormindu-ma prima data pe mine cu povestile, inaintea copiilor mei.

Dupa prima carte, scrisa initial ca o joaca si apoi publicata (Domnisoara Poimiine si joaca de-a Timpul), am descoperit ca scrisul pentru cei mici e incantare pura, asa ca am de gand sa ma joc in continuare. De cand petrec atat de mult timp cu copiii, am ajuns sa redescopar niste lucruri esentiale, destul de lasate la o parte in lumea adultilor: bucuria, curiozitatea, pofta de joaca. Cu ingredientele astea la indemana devine usor sa scrii o poveste pentru copii. Apoi, mai este o parte foarte frumoasa: ce se intampla cu textul dupa ce l-ai terminat, felul in care prinde viata prin desenele ilustratorului, devenind o carte – un obiect frumos, tridimensional.

De multe ori, descopar in ilustratii detalii la care nu ma gandisem, asta si pentru ca am avut norocul de a colabora cu niste ilustratori minunati. Si, in final, intalnirile cu cititorii, mesajele, observatiile lor uimitoare, intrebarile lor pline de haz si curiozitate, din care de multe ori se nasc noi idei si povesti." (Adina Rosetti in ancheta coordonata de Ana-Maria Sandu, aparuta in „Dilema veche", nr. 896, 10 - 16 iunie 2021 - „La inceput am crezut ca e usor sa scrii pentru copii”)

Cristiana Radu a inceput sa deseneze atunci cand a putut tine un creion in mana. I-a placut atat de mult, incat nu s-a mai oprit pana azi. Foaia de hartie este tinutul ei secret, spatiul unde se intampla cele mai fascinante povesti si locul unde se simte acasa. Teritorii preferate: povestile de trezit copiii, basmele, micile si marile intamplari din viata unui copil. O parte si-au facut loc in cele peste 20 de carti publicate. Dovada, pe cristianaradu.com.

Video Trailer - Interviuri Arthur cu Adina Rosetti: