Draga, ma duc la Charlie

Confesiunea sotiei caricaturistului Georges Wolinski, ucis in atentatul de la „Charlie Hebdo”

„Draga, ma duc la Charlie” este o carte-eveniment care prezinta fata ascunsa a tragediei care a zguduit intreaga lume. Jurnalista si scriitoarea Maryse Wolinski povesteste intr-un mod tulburator cum a trait momentul atacului terorist din 7 ianuarie 2015 si toate zilele dramatice care au urmat.

Maryse si Georges erau casatoriti de 47 de ani. O zi absolut banala, din care nu lipsesc plictisitoarele ritualuri casnice de dimineata si obisnuitele discutii administrative intre soti, se transforma intr-un cosmar fara sfarsit. Ritmul si stilul relatarii sunt perfect coordonate cu starile de spirit ale autoarei la diversele ore ale acelei zile fatidice. Pentru Maryse, desenatorul-vedeta de la „Charlie Hebdo” nu a fost Wolinski, asa cum era stiut de o lume intreaga, ci Georges, pur si simplu. Un om cu bune si cu rele, cu tabieturi enervante, dar si cu momente de exaltare, de care o legau o sumedenie de emotii si amintiri. Sotul ei. Replici cu sau fara miez rostite intr-un moment sau altul, zambete abia schitate sau expresii de tristete ori de melancolie, pastrate intr-un colt de memorie, obiecte dragi si poze vechi, de tot felul, completeaza de minune imaginea omului si artistului Georges Wolinski. 

Ultima replica auzita, in momentul in care sotul ei inchidea pentru ultima oara usa casei lor, „Draga, ma duc la Charlie” devine un laitmotiv al cartii. Alaturi de ea, apare si intrebarea care ii strabate ca un fir rosu paginile: De ce? Cititorii vor avea rareori ocazia sa citeasca un text atat de tensionat din punct de vedere existential, aflat, de multe ori, aproape de limita suportabilitatii.