DUBLU57 (LVII). Trilogie. Cartea intai-Numele tatalui. Cartea a doua-Numele fiului. Cartea a treia-Pierderea echilibrului. Roman-fapt

Panza epica de mare intindere, acoperind cateva decenii de istorie nationala (mai degraba, vai! a „deznationalizarii” Basarabiei si Nordului Bucovinei) si aducand in prim-plan destinele a cel putin trei generatii de romani basarabeni, romanul – Bildungs, se-ntelege – artistului plastic, iar acum om de litere cu acte in regula Anatol Rurac, este chiar expresia spiritului de rezistenta – si prin cuvant, si prin fapte – propriu acestei parti a „Tarii de Sus” care a dat mari intelectuali, dar si mari cetateni, de-ar fi sa amintesc de Miscarea „Iconar”.

Altfel spus, Anatol Rurac este ultimul iconar al literelor noastre; un artist plastic cu un profil bine definit ce schimba pensula pe condei, prinzand curaj si invatand meserie pe masura inaintarii in text, si care s-a metamorfozat intr-un artist al cuvantului, unul cu o pronuntata constiinta civica, ceea ce confera romanului DUBLU 57(LVII), pe langa valoarea literara propriu-zisa, si o dimensiune etica pregnanta. Or, in cazul lui Anatol Rurac, Est-Etica are mereu ultimul cuvant – anume in aceasta cheie si trebuie citita cartea, cinste cui a scris-o.