Dulcele meu lastar de portocal

Un roman de maturizare de o frumusete sfasietoare, unul dintre cele mai indragite titluri ale literaturii sud-americane din toate timpurile.

Cand va creste, Zezé viseaza sa ajunga poet si sa poarte papion, dar pentru moment este un baietel de cinci ani dintr-o favela a metropolei Rio de Janeiro pe care saracia si greutatile vietii l-au maturizat mult inainte de vreme. Pedepsit brutal pentru poznele copilaresti, neinteles, ostracizat, se refugiaza intr-o lume a imaginatiei, singura in care tandretea si sensibilitatea iesite din comun ii sunt recunoscute si rasplatite.

Unicul lui confident este Xururuca, un lastar de portocal din soiul Lima caruia ii impartaseste bucuriile, micile secrete, dar si tristetile rascolitoare. In cautarea afectiunii pe care nu o gaseste in familie cutreiera strazile, descoperind pe cont propriu lumea si infiripand tot soiul de prietenii improbabile. Cea cu Manuel Valadares, „Portuga”, detinatorul celei mai frumoase masini din cartier, il va ajuta sa descopere atasamentul si duiosia, dar si suferinta crunta a pierderii ireparabile.

Parte a unei tetralogii de inspiratie autobiografica, Dulcele meu lastar de portocal este unul dintre cele mai indragite titluri ale literaturii sud-americane din toate timpurile, de la aparitia sa in 1968 fiind tradus in peste douazeci de limbi, vanzandu-se in milioane de exemplare si cunoscand numeroase adaptari pentru scena si televiziune. Un roman de maturizare sfasietor, scris cu enorm de multa caldura si empatie, care captiveaza prin magia povestii sale fara varsta.

José Mauro de Vasconcelos s-a nascut in Bangu, un cartier din Rio de Janeiro, la 26 februarie 1920, ca fiu al unei familii mixte – mama, indigena, tatal, portughez. Constrans de saracie, s-a mutat la o varsta frageda in Natal, unde a copilarit alaturi de unchii sai. Tot acolo a inceput si cursurile facultatii de medicina, dar a abandonat studiile dupa doi ani, revenind la Rio. Fire aventuroasa, a pornit intr-un pelerinaj prin intreaga Brazilie, ocazie cu care a imbratisat profesii dintre cele mai diverse – antrenor de box, hamal, pescar, invatator, chelner, cartograf. Vasta experienta de viata dobandita astfel avea sa furnizeze sursa de inspiratie pentru opera prolifica de mai tarziu.

A debutat ca romancier in 1942 cu Banana brava, o incursiune in lumea cruda a cautatorilor de pietre pretioase din Goias. Publicat in 1945, romanul Barro blanco, cu actiunea sa plasata pe fundalul salinelor din Macau, in Rio Grande do Norte, s-a bucurat de un mare succes de critica, dar aprecierea publicului a intarziat. Cititorii aveau sa fie insa definitiv cuceriti de O Meu Pé de Laranja Lima (Dulcele meu lastar de portocal), un roman de un realism intens inspirat din copilaria autorului care, in scurt timp de la publicarea in 1968, a depasit toate recordurile de vanzari, devenind cea mai indragita carte braziliana a tuturor timpurilor. Romanul i-a entuziasmat in egala masura si pe cronicarii epocii, fiind deosebit de apreciat pentru valoarea sa documentara, de fresca sociala. Adolescenta scriitorului fusese reconstituita in romanul Doidao (1963).

Opera sa constand din 22 de romane si culegeri de povestiri denota o fina cunoastere a naturii umane, fiind in intregime traversata de o profunda empatie pentru semenii defavorizati. José Mauro de Vasconcelos a fost, de asemenea, scenarist, actor de teatru si televiziune, jurnalist si artist plastic. S-a stins din viata la Sao Paulo, pe 24 iulie 1984.