Educatia stoicului. Unicul manuscris al Baronului de Teive

„Intr-o schita de prefata compusa pentru opera lui heteronimica, Pessoa insusi stabilea o comparatie intre Baronul de Teive, Bernardo Soares si Álvaro de Campos, acesta din urma fiind cel mai expansiv si mai revoltat heteronim din familie. Tustrei ne apar ca inadaptati la viata reala, dar avizi sa produca fragmente, texte, literatura – adica o «opera», fie ea si precara. Or iata ca Baronul de Teive se sinucide, convins ca «arta superioara» a devenit imposibila, sau constient de faptul ca el este un «infertil».

Sa intelegem oare ca acea «arta superioara» trebuie sa se concretizeze intr-un opus organic, rivalizand cu capodoperele traditiei, adica mai mult decat o suma de fragmente disparate? Implicit este pus in cauza statutul creatiei pessoane in ansamblul ei. Baronul insinueaza astfel ca Pessoa nu s-ar ridica la inaltimea exigentei absolute. Poate ar trebui sa-si arda si el manuscrisele, sa-si teatralizeze apoi sinuciderea in decorul atemporal al unei arene romane, inconjurat de stele, implantandu-si daga in piept, indiferent daca Cezarul, sau Cititorul, l-ar gratia sau nu.“ (DINU FLAMAND)

FERNANDO PESSOA este unul dintre cei mai reprezentativi poeti ai secolului XX. De asemenea, eseist, prozator si dramaturg redutabil. Nascut pe 13 iunie 1888 la Lisabona, isi petrece copilaria in Africa de Sud, la Durban, unde tatal sau vitreg fusese numit consul al Portugaliei. Aici viitorul scriitor isi incepe studiile si invata engleza, una dintre limbile in care a scris ulterior. In 1905 se intoarce la Lisabona, pe care n-o va mai parasi niciodata, si se inscrie la Curso Superior de Letras de la Universidade de Lisboa, abandonandu-si studiile dupa un an si resemnandu-se sa-si castige traiul ca modest traducator din engleza pentru diferite agentii comerciale. Frecventeaza cercurile literare avangardiste. Publica in mod regulat articole in revistele literare portugheze (Orpheu, Portugal Futurista, Contemporanea, Athena) si cateva plachete semnate cu numele propriu, in engleza si in portugheza: Antinous (1918), 35 Sonnets (1918), English Poems I-II si English Poems III (1921), O Banqueiro Anarquista (1922), Mensagem (1934). Ele reprezinta doar varful aisbergului din cele peste 30 000 de texte ramase in manuscris dupa disparitia autorului.

Cea mai mare parte a operei sale a fost semnata de diversi heteronimi, personalitati cu biografii si activitati distincte; astfel, Pessoa a proiectat un imens scenariu – drama em gente –, in care evoluau nu personaje literare, ci oameni vii. Cei mai cunoscuti heteronimi sunt Alberto Caeiro – poetul naturii si teoreticianul „paganismului“–, Ricardo Reis – epicureicul –, Álvaro de Campos – modernistul – si Bernardo Soares, caruia Pessoa i-a atribuit Cartea nelinistirii, primul volum din prezenta serie de autor initiata in 2009 de Editura Humanitas Fiction, urmat de Opera poetica, in 2011, Ultimatum si alte manifeste, in 2012, Cronica vietii care trece, in 2014, Quaresma, descifrator. Proza politista, in 2016, Vecin cu viata. Poezia ortonima 1911–1935, in 2017, si Marinarul si alte fictiuni, in 2022. Scriitorul moare la 30 noiembrie 1935, an in care, pentru istoricii si criticii literari, dar si pentru cititori, se naste „cazul Pessoa“.