Eu, care nu am cunoscut niciodata un barbat

O poveste postapocaliptica sfasietoare despre prietenia dintre femei si ce inseamna sa fii om.

Patruzeci de femei sunt tinute de ani de zile intr-o cusca sub pamant si pazite de barbati inarmati, care nu vorbesc niciodata. Femeile nu stiu cum au ajuns acolo, au pierdut notiunea timpului si isi amintesc doar vag viata dinainte. Cea mai tanara dintre ele, o fata fara nume si fara trecut, sta retrasa intr-un colt.

Necunoscand decat aceasta realitate de o monotonie necrutatoare, in care orice apropiere fizica este interzisa, nu stie nimic despre viata „normala”, iar curiozitatea ei le stinghereste pe celelalte femei. Apoi se schimba totul… si totodata nimic, iar tanara care a trait mereu in spatele gratiilor porneste sa descopere lumea si pe sine.

„Delirul din Eu, care nu am cunoscut niciodata un barbat denota opera unui Kafka feminin.” (Le Nouvel Observateur)

„Este surprinzator felul in care o carte cu detaliile psihologice ale unui cosmar trezeste in cititor
sentimente atat de puternice si atat de profunde.” (Le Monde)

„Harpman spune aici tot ce este de spus despre demnitatea si dificultatea de a ramane om in fata
suferintei.” (Le Quotidien)

Jacqueline Harpman s-a nascut la Etterbeek, in Belgia, in 1929. Tatal sau fiind evreu, a fugit cu familia la Casablanca cand tara a fost invadata de nazisti, intorcandu-se acasa abia dupa razboi. Dupa studiile de literatura franceza, Harpman si-a inceput pregatirea ca medic, insa nu a putut-o duce la bun sfarsit, deoarece s-a imbolnavit de tuberculoza. A inceput sa scrie in 1954 si a publicat prima carte in 1958. In 1980 a obtinut dreptul de libera practica ca psihanalista. Harpman a scris peste 15 romane si a fost distinsa cu numeroase premii literare, inclusiv Prix Médicis pentru Orlanda.