Europa in cincizeci de romane

Din cuprins:

•  Un mileniu de fictiune;
•  Vina, inocenta, asasinarea frumusetii;
•  Sarabanda mastilor, antinomii gotice, cineroman;
•  Onirofantasme;
•  Obsesia Portugaliei, exorcism, profetii;
•  Eros, delict, parabole S.F.;
•  In bataia istoriei, grandoare si decadenta;
•  Travesti, aventuri in provinciauniversala

Autorul acestei carti a intentionat sa ofere, inclusiv din punct de vedere stilistic, un roman al romanelor europene de capatai si totodata un atestat de vitalitate a acestei specii, puternic concurate de invazia imaginii (mass-media, audiobook-uri, videoclipuri, benzi desenate etc.). Naratiunea europeana actuala se deapana si se edifica prin recurs la atomizarea si insumarea simultana a vocilor-personaje (Tracy Chevalier, Lobo Antunes, Claudio Magris), sau la estetica suspiciunii detectiviste si reconstituirea realului folosind o grila onirica (Petru Cimpoesu, Florin Slapac etc.). Izvoarele de fictiune populara (imaginarul colectiv) combinate in retorte alchimice cu Istoria si istoriile individuale, cu documente autentice, apocrife sau fabuloase devin materie prima pentru romanele unor Umberto Eco, Milorad Pavic, Mika Waltari. La fel de fertila din punct de vedere epic este si revizitare ironica, tandra, parodica sau grava a unor teme delicate, existentiale, dilematice, cum ar fi viata de cuplu (inclusiv in versiunea degradata a erosului delirant). Investigatia cvasi-jurnalistica decoleaza in paranormal, cautarea propriei identitati da la iveala adesea o lume tot mai debusolata, fie beotiana si egolatra, fie prada unor derapaje sau complexe ce tin de psihiatrie, fie cinica, lipsita de orice scrupul etic, moral sau religios (Dan Stanca, Nick Hornby, Péter Esterhazy, Martin Page, Radu Aldulescu). Cel mai important lucru totusi, pentru naratorul postmodern si implicit si pentru critic, este sa stie ce tip de lectura doreste cititorul mileniului trei, si sa-i vina in intampinare in chip adecvat. Grila realista devine destructuranta, dand in vileag un univers de grozavii, violenta si dezumanizare ? A se vedea terifianta relatare dintr-un lagar fascist a lui Primo Levi, sau cel mai recent roman al italianului Ammaniti Cum vrea Dumnezeu.

Naratiunea istorica, pastrand vechiul laitmotiv „grandoare si decadenta“, trebuie sa includa neaparat firesca sociala, frisonul marilor iubiri, infruntari militare sau parabola morala vizavi de actualitate; variantele de roman politist nu exclud viata interioara, fundalul politic sau religios (Le Clézio sau Saramago, amandoi distinsi cu premiul Nobel), si nici ingredientele psy sau horror. La mare pret sunt biografiile romantate ale unor personalitati reale cum ar fi Petrarca, Marilyn Monroe, marchizul de Sade, Maria Callas etc. Sau inventate, vezi cartile unor autori tip Marco Santagata, Helmut Krausser, Michel Schneider, Pascal Quignard etc., profetiile science-fiction (Michel Faber). La polul opus acestor ultime tendinte se afla evadarea dintr-un prezent posesiv si invaziv in lejeritatea acronica a unei naratiuni tip basm gotic, intre mitologie, istorie si legenda (Jean d'Ormesson, Michel Tournier etc.).