Experienta conciliara a Bisericii in primul mileniu

Politica religioasa in Biserica Una si Indiviza. Izvoarele implicarii puterii politice in organizarea si desfasurarea primelor sapte concilii ecumenice.

Primul mileniu al crestinismului a cunoscut sapte concilii ecumenice la care au
participat episcopi din intreg Imperiul Roman, chiar daca marea majoritate era
reprezentata de orientali. Deciziile acestor concilii au fost adoptate unanim de
toate Bisericile si au intrat in vigoare odata cu aducerea lor la cunostinta. Cele
sapte concilii ecumenice au fost convocate din vointa imparatilor; uneori chiar fara instiintarea sau impotriva vointei episcopului Romei sau Constantinopolului; alteori chiar impotriva vointei Papei, cum a fost cazul conciliului reunit la Calcedon, in 451, cand Papa a dat consimtamantul sau, insa dupa ce imparatul Marcian convocase mai intai conciliul.

Dupa „marea schisma” din 1054, Biserica din Occident a continuat sa denumeasca unele dintre conciliile sale cu adjectivul ecumenic, pe cand Biserica din Orient, cu toate ca s‑a intrunit de multe ori in sinod, nu a mai utilizat acest termen, considerand ca unitatea Bisericii nu mai exista, prin consecinta termenul nu mai are sens.

Astfel putem spune ca Bisericile ortodoxe pot fi numite „Bisericile celor sapte concilii”, iar cea catolica „Biserica celor 21 de concilii”