Fata in palme

Fata in palme este un roman psihologic a carui tema centrala este abuzul si care se concentreaza pe sentimentul incompatibilitatii cu care se confrunta personajele. Romanul este povestit din mai multe perspective narative, iar personajele au marturii subiective si contradictorii dand intregii povesti rotunjime si transpareta. 

Fiecare personaj pare a fi dislocat din lumea romanului si fortat sa traiasca intr-o realitate paralela cu a celorlalti. Personajul principal se lupta cu ranile psihologice ale abuzului cu care a fost marcat, incercand sa nege aceste influente care-i stigmatizeaza intreaga fire. Tema romanului – abuzul – aduce in lumina o problema foarte complexa si grea, in general foarte prost inteleasa de catre societate; un subiect incomod in fata caruia nimeni nu doreste sa-si asume responsabilitatea de a-l reprezenta.

Atat victima cat si agresorul sunt personaje naratoare ale romanului, iar prin ochii lor, cititorul poate sa priveasca intreaga poveste dincolo de prejudecatile cu care aceste persoane sunt percepute in lumea de zi cu zi. 

Abuzul abordat in Fata in palme este unul coroziv si traumatizant care-si extinde radacinile adanc in mintea victimei, otravindu-i perceptia despre lumea inconjuratoare si despre propria persoana. Relatia abuziva din acest roman se extinde pe mai multi ani, trecand prin stadii de negare si furie, acceptare si renuntare, ilustrand cat de multi-fatetata si complexa este o relatie de acest fel. 

Acest subiect ar trebui adus la lumina pentru a trage un semnal de alarma asupra lucrurilor care, desi sunt ignorate si reduse la tacere, se intampla in jurul nostru in fiecare zi. Din cauza acestei ignorate generale, aceste probleme raman nerezolvate, netratate, agresorii raman nepedepsiti iar victimele sunt cele care au cel mai mult de suferit de pe urma prejudecatilor si miturilor care circula in legatura cu acest subiect.