Frumosii nebuni ai marilor orase

„O carte ca Frumosii nebuni... se scrie cand esti tanar sau mai esti inca tanar, zurliu, pus pe petreceri, fulgerat de un potop de sperante, vesel si predestinat, macar in inchipuire, izbanzilor. Eram inca tanar. Si iubeam zapezile. (...) Frumosii nebuni canta dragostea, libertatea si razvratirea. Adica viata. Paginile scrise atunci se pastreaza ca fumul in crestatura icoanelor potrivite sub candela Timpului. Sunt de zapada albastra, de Dunare neistovita si umbla-n ele sanii alungite de crivat, duhul legendelor si al gerului care inclesteaza Bucurestii la margini de Orient si langa inima binecuvantata a tineretii si a femeilor.“ (Fanus Neagu)