Iluziile literaturii si deziluziile criticii

Tot ce urmeaza sa sustin in acest eseu nu poate fi demonstrat cu precizie. Intr‑un fel, nu fac altceva decat sa ma sabotez singur: sunt critic si istoric literar, profesor de literatura la Facultatea de Litere. Am, cum se spune, o „cariera stiintifica”. Or, tot ce va voi povesti in cele ce urmeaza se asaza contra traditiei, care la noi porneste de la Mihail Dragomirescu, a „stiintei literaturii”. Calinescu ironiza de fiecare data pretentiile pozitiviste ale unor cercetatori care au impresia ca pot extrage, eventual cu cianuri, ca pe un minereu aurifer, adevarul din textul literar. Literatura nu se lasa disecata cu instrumente stiintifice. Ca analiza, interpretarea, hermeneutica literara folosesc metode riguroase, fac uz sau caz de eruditie, e o alta poveste. Dar nici o interpretare nu va ajunge la Adevar. Pentru ca „adevarul” literaturii nu e unul singur, ci o suma de multe adevaruri. Fiecare dintre ele depinzand de cititor, de inteligenta lui, de cultura lui si, nu in ultimul and, de sensibilitatea lui.