Pe 23 iunie 1934, în atmosfera sumbră a Moscovei aflată sub teroare, Boris Pasternak primește un telefon în apartamenul său de pe strada Volhonka. Crede, mai întai, că este o farsă cam nesărată a unui confrate. Dar se înșală. La celalalt capat al firului este Kremlinul. Stalin cel temut ar dori să discute despre Osip Mandelstam. De raspunsul lui Pasternak pare să depindă soarta poetului exilat în Urali dupa ce a îndrăznit să-l ia în ras, în versurile sale, pe tiran. Patru ani mai târziu, Madelstam murea într-un lagăr de tranzit din Gulag. Încercând să reconstituie, într-un amețitor joc al oglinzilor, o convorbire încețosată de trecerea anilor și de rolul și miza fiecăruia dintre martorii direcți sau indirecți, cea mai recentă carte a lui Kadare devine o meditatie asupra responsabilității și adevarului, asupra fragilității și curajului, scrisă de un maestru al nuanțelor și dilemelor etice.