Invitatia la vals

Invitatia la vals este unul dintre cele mai apreciate romane ale literaturii interbelice, iar in cei aproape nouazeci de ani scursi de la prima sa aparitie, in 1936, a fost publicat in zeci de editii.

Drumes spune povestea de dragoste dintre Tudor si Micaela, o experienta macinata de excese emotionale, gelozie si jocuri ale seductiei.

Tudor, pentru care femeile nu mai reprezinta un mister, este intrigat de lipsa de interes a Micaelei si vrea cu orice pret sa o seduca. Tanara studenta, aparent neclintita in fata declaratiilor acestuia, se lasa atrasa intr-un joc al voluptatii ale carui reguli ii sunt necunoscute. Dragostea celor doi protagonisti, prinsi in valtoarea pasiunii, este o continua lupta de cucerire, devoratoare si autodistructiva.

MIHAIL DRUMES (1901-1982) este unul dintre cei mai iubiti si cei mai bine vanduti autori romani. A absolvit Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii Bucuresti si a lucrat ca profesor de liceu si cronicar dramatic la ziarul Rampa, in 1939 devenind proprietarul Editurii Bucur Ciobanul. In 1927 a debutat editorial cu volumul de nuvele si schite Capcana, caruia i‑au urmat, in 1930, romanul Sfantul Parere si, in 1932, prima piesa, Ioana d’Arc, publicata la invitatia lui Nicolae Iorga.

Cele mai indragite volume ale autorului sunt: Invitatia la vals (1937), Elevul Dima dintr‑a saptea (1946), Cazul Magheru (1971).