Iubire amara

In urma mortii premature si misterioase a mamei sale, Delia porneste intr-o calatorie initiatica pe strazile intortocheate si sufocante din Napoli, orasul natal, cu dorinta de a afla adevarul despre familia ei.

Cateva telefoane stranii o conduc catre descoperiri tulburatoare si neasteptate despre ultimele zile din viata mamei.

Romanul Elenei Ferrante este o poveste tulburatoare despre mame si fiice si despre manunchiul complicat de minciuni, emotii si amintiri care le leaga. Iubire amara a fost ecranizat in 1995, in regia lui Mario Martone, cu Anna Bonaiuto in rolul Deliei, iar pelicula a intrat in competitie la Festivalul de Film de la Cannes din acelasi an.

Inca de la aparitia romanului Prietena mea geniala, care deschide Tetralogia Napolitana, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformandu-se in asa-numita "Febra Ferrante".

Este considerata una dintre prozatoarele contemporane cele mai puternice, o stilista desavarsita, cu o intuitie artistica iesita din comun, care a castigat admiratia mai multor scriitori celebri -Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud - si a unor critici importanti: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc.

Dar, fara indoiala, primirea cea mai calduroasa a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare ce le vorbeste intr-un stil plin de frumusete si de forta despre sentimentul de apartenenta, despre relatiile umane, dragoste, familie si prietenie.