Jacques si stapanul sau. Omagiu lui Denis Diderot in trei acte

„Am scris Jacques si stapanul sau pentru placerea mea personala si, poate, cu speranta vaga ca intr-o zi va putea fi jucata intr-un teatru cehesc, sub un alt nume. In loc de semnatura, am raspandit in text (un alt joc, o alta variatiune!) cateva amintiri ale lucrarilor mele precedente: perechea Jacques si Stapanul e o evocare a celor doi prieteni din Marul de aur al dorintei eterne (Iubiri caraghioase); exista o aluzie la Viata e in alta parte si o alta la Valsul de adio. Da, erau amintiri; toata piesa era un adio adresat vietii mele de scriitor, «un adio in forma de divertisment». Valsul de adio, romanul pe care l-am terminat cam in aceeasi perioada, urma sa fie ultimul meu roman.

Cu toate acestea, am trait acele timpuri fara gustul amar al unui esec personal, fiindca despartirea personala se confunda cu o alta, imensa, care ma depasea: in fata eternei nopti rusesti, am trait la Praga sfarsitul violent al culturii occidentale, asa cum fusese ea conceputa in zorii Epocii Moderne, fondata pe individ si pe ratiunea lui, pe pluralismul gandirii si pe toleranta. Am trait, intr-o tara mica occidentala, sfarsitul Occidentului.“ (MILAN KUNDERA)

Cand, in 1968, tancurile sovietice spulberau „Primavara de la Praga“, MILAN KUNDERA (1929–2023) era deja un scriitor cunoscut: publicase poezie, teatru, eseuri, iar primul sau roman, Gluma, si nuvelele adunate in volumul Iubiri caraghioase fusesera tiparite in ultimul an in peste 150 000 de exemplare. Atata si ar fi fost de-ajuns pentru ca noile autoritati cehe sa-l excluda de la Catedra de literatura universala pe care o ocupa la Academia de Film si sa-i elimine cartile din toate bibliotecile Cehoslovaciei. Si cum sa fi acceptat un regim impietrit in stalinismul deceniului sase pe acela care fusese nu doar un participant activ la efervescenta miscarii pragheze, dar mai si declarase – si ilustrase in cartile sale – ca tocmai stalinismul l-a invatat virtutea izbavitoare a rasului? Iata de ce urmatorul roman, Viata e in alta parte, i-a aparut in 1973 in Franta, iar doi ani mai tarziu autorul insusi se stabilea aici, devenind in scurt timp un scriitor de faima internationala, tradus in toate limbile importante ale lumii.

Opere scrise in ceha: Gluma, roman; Iubiri caraghioase, nuvele; Viata e in alta parte, roman; Valsul de adio, roman; Cartea rasului si a uitarii, roman; Insuportabila usuratate a fiintei, roman; Nemurirea, roman

Opere scrise in franceza: Jacques si stapanul sau. Omagiu lui Denis Diderot, teatru; Arta romanului, eseu; Testamente tradate, eseu; Lentoarea, roman; Identitatea, roman; Ignoranta, roman; Cortina, eseu in sapte parti; O intalnire, eseu

Despre opera lui Milan Kundera: Kvetoslav Chvatik, Lumea romanesca a lui Milan Kundera; Eva Le Grand, Kundera sau memoria dorintei; Jocelyn Maixent, Secolul XVIII al lui Milan Kundera; Maria Nemcova Banerjee, Paradoxuri terminale; François Ricard, Ultima dupa-amiaza a lui Agnes, eseu despre opera lui Milan Kundera; Guy Scarpetta, Varsta de aur a romanului; Guy Scarpetta, Variatiuni asupra erotismului.