Julie de Saxa-Coburg, rebela familiei Romanov

In 1795, Ecaterina cea Mare a Rusiei cauta o sotie pentru nepotul ei, Constantin, aflat la acea vreme pe locul al treilea in ierarhia succesorala. Ca o reeditare stranie a propriei povesti, vestita tarina a ales o tanara printesa germana inocenta, Julie de Saxa-Coburg, matusa viitoarei regine Victoria. Desi avea tot ce si-ar putea dori o tanara mireasa, marea ducesa, al carei nume imperial a devenit Anna Feodorovna, s-a trezit singura intr-o curte sfasiata de rivalitati, comploturi, barfe si, totodata, captiva intr-o casnicie nefericita, lipsita de iubire.

In cele din urma, cu permisiunea tarului Alexandru, Julie si-a parasit sotul si tara adoptiva, desi Constantin se afla atunci in pozitia de mostenitor al tronului. Insa viata ei departe de curtea de la Sankt-Petersburg nu a fost lipsita de evenimente importante si de framantari.

Intr-o perioada in care multe mirese din familiile regale indurau in tacere casatorii dezastruoase, Julie s-a dovedit o personalitate neobisnuit de independenta pentru acele vremuri, sacrificandu-si reputatia si avantajele unei vieti luxoase pe altarul libertatii de a trai dupa bunul plac. Julie de Saxa-Coburg, rebela familiei Romanov este povestea unei femei indraznete, care a sfidat conventiile epocii sale, pe fundalul unei Europe aflate in plina transformare politica si sociala.

„Ce lucrare minunata! Naratiunea, cercetarea, pasiunea extraordinara pentru subiectul ei – toate acestea reprezinta, cu siguranta, punctul culminant al indelungatei si ilustrei cariere a lui [Helen] Rappaport.” (LUCY WORSLEY, prezentatoare de televiziune si scriitoare britanica)

„Rappaport contureaza portretul unei casnicii cu adevarat infricosatoare… Aceasta este povestea suferintei unei fete nobile, sacrificata pe altarul ambitiilor familiei sale.” (The New York Times Book Review)

„Captivanta! O carte extraordinar scrisa!” (CLIFF CUNNINGHAM, Sun News)

„Doamna Rappaport isi croieste drum prin istoria familiei si a politicii europene pentru a reda aceasta poveste sumbra.” (The Wall Street Journal)