Jurnalul unui preot

Aleksandr Viktorovici Elceaninov (1881-1934) urmeaza, intocmai ca mai varstnicul sau prieten si mentor spiritual Serghie Bulgakov, ca fostul sau coleg de scoala, savantul si filosoful Pavel Florenski, ca istoricul si ganditorul Nikolai Berdiaev, drumul intelectualilor rusi de formatie culturala si filosofica profana care, la inceputul secolului al XX-lea, s-au apropiat de teologie, i s-au consacrat, devenind in cele din urma straluciti exegeti si apologeti ai cuvantului lui Dumnezeu. 

Spre deosebire de ceilalti trei, A.V. Elceaninov a imbinat reflectia teologica cu practica pastorala, devenind, la 45 de ani, preotul micilor comunitati de emigranti rusi din Franta, mai intai la Nisa, apoi la Paris. 

Cartea de fata, aflata acum la a doua editie, alcatuita si tiparita postum de urmasii si admiratorii autorului, reflecta specificul acestei pastoratii, intr-un mediu nu tocmai prielnic, in confruntare cu o lume care si-a pierdut interesul fata de religie si ale carei provocari au ramas pana astazi aceleasi. La fel si „insemnarile” subtilului intelectual si traitor crestin raman actuale, atat prin problematica lor, cat si prin maniera directa, percutanta si moderna in care au fost scrise. Regasim in ele concizia si rigoarea aforistica ale „jurnalului” duhovnicesc al Sfantului Ioan de Kronstadt, dar si ale „cuvintelor de folos” ale Sfantului Isaac Sirul, pe care parintele il citeaza adesea cu statornica admiratie.