Lectia de rusa

„Romanul Mariei Pilchin urmareste doua destine feminine marcate de totalitarism, dar care raman intregi si chiar intregite, capabile sa mai creada in oameni, sa-si spuna povestea, sa-si dezvaluie vulnerabilitatea, frica, furia, umilinta si, mai ales, puterea. Scriitura ei – sensibila, profunda, cu efect aproape terapeutic – are grija de personaje si de cititori deopotriva, asezandu-i alaturi si protejandu-i, atat cat poate un scriitor, de nebunia Istoriei.” (Zinaida Bolea)

„In Lectia de rusa, Maria Pilchin surprinde trei dimensiuni esentiale ale tragediei Basarabiei sub regimul totalitar sovietic: contextul local («falestenii si bobocenii mei») si istoria personala; feminizarea represiunii si a deportarilor – fenomen bine cunoscut istoricilor, dar mai putin publicului larg –, intrucat deportarile din 1949 au fost, in mare parte, deportarile femeilor si ale copiilor; si, in fine, drama «celuilalt», a celui de langa noi, a carui poveste, la fel de dureroasa, se pierde adesea, desi este spusa chiar in limba celui care l-a supus represiunii.” (Octavian Ticu)

„Lectia de rusa a Mariei Pilchin vine sa completeze foarte reusit un raft necesar nu doar pentru istoria noastra literara, ci si pentru o istorie a femeilor – a destinelor frante, a rezistentei si a luptei pentru supravietuire –, caci experienta celor deportate din spatiul dintre Prut si Nistru ramane inca insuficient explorata. Personajele acestei carti au prototipuri reale, urmeaza traiectoria unor vieti marcate de suferinta si ne ofera un adevar comun, sustinut de o puternica dimensiune emotionala si metaforica. Trenul de pe coperta devine un simbol al groazei si al dezradacinarii, iar fundalul rosu, intens ca sangele, trimite direct la violenta istoriei si la brutalitatea imperiului sovietic, sub a carui emblema aceste tragedii au fost posibile.” (Diana Iepure)