Lectii de viata. Sa invatam tainele vietii de la doi specialisti în domeniul mortii si al doliului

„Oare asa vreau sa-mi traiesc viata?” Fiecare dintre noi isi pune aceasta intrebare la un moment dat. Tragedia nu consta in faptul ca viata este scurta, ci in faptul ca adesea realizam ce conteaza cu adevarat abia dupa ce totul s-a terminat. In prima sa carte despre viata Elisabeth Kübler-Ross, alaturi de David Kessler, cunoscuti pentru lucrul lor cu cei aflati la finalul vietii, ne ofera lectii pe care trebuie sa le invatam pentru a ne putea trai viata la maxim in fiecare clipa. In paisprezece capitole accesibile, de la Lectia iubirii la Lectia fericirii, autorii dezvaluie adevarul despre temerile noastre, sperantele noastre, relatiile noastre si, mai presus de toate, despre ceea ce suntem cu adevarat.

Tanjim sa fim intregi. Speram ca putem pastra oamenii si lucrurile asa cum sunt, dar stim ca nu se poate. Pierderea este una dintre cele mai grele lectii ale vietii. Incercam sa facem sa ne fie mai usor, ba chiar o romantam, cu toate acestea suferinta separarii de ceva sau de cineva la care tinem este unul dintre cele mai grele lucruri pe care le vom trai. Absenta nu ne face intotdeauna sa ne simtim mai apropiati de celalalt; uneori ne face sa ne simtim tristi, singuri si goi pe dinauntru. Cum nu exista bine fara rau sau lumina fara intuneric, tot asa nu exista evolutie fara pierdere. Si, oricat de ciudat ar parea, nu exista nici pierdere fara evolutie.

Cand luam viata prea in serios uitam sa ne jucam. Trebuie sa ne amintim de perioada in care ne jucam fara miza, inainte sa ne jucam productiv. O perioada in care inimile noastre erau deschise si ne puteam juca fara sa avem apoi un sentiment de vinovatie. Dar ideea de a trai pentru a te simti bine este privita cu suspiciune. Ni se spune de mici: „Viata e serioasa, nu mai rade ca prostul! Trebuie sa faci ceva in viata, sa devii cineva!” Ne uitam cu condescendenta la cineva care e „doar surfer” si ne intrebam de ce nu face ceva cu viata lui. Uau! Ce viata oribila trebuie ca e: sa-ti reduci nevoile la strictul necesar ca sa poti face toata ziua ce-ti place! Suntem de parere ca un surfer este inferior cand zice ca traieste intr-o lume in care distractia nu se opreste niciodata. Adevarata intrebare este: de ce atat de multi dintre noi traim intr-o lume in care distractia nu incepe niciodata?(Autorii)

Elisabeth Kübler-Ross, a fost medic psihiatru, cofondatoare a miscarii de ingrijire paliativa la nivel mondial. Ea a fost, de asemenea, autoarea cartii „Despre moarte si a muri”, care a abordat pentru prima data cele cinci etape ale doliului. Elisabeth a scris douazeci si patru de carti traduse in treizeci si sase de limbi si a adus alinare pentru milioane de oameni care se confruntau cu propria moarte sau cu moartea unei persoane dragi.

David Kessler este cel mai renumit expert mondial in domeniul doliului. Experienta sa cu mii de oameni aflati la limita dintre viata si moarte l-a invatat secretele unei vieti implinite, chiar si dupa tragediile vietii. A scris multe lucrari despre doliu si pierdere si tine prelegeri pentru medici, asistente medicale, consilieri, politisti si personalul de prim ajutor si conduce grupuri pentru cei care se confrunta cu doliul.