Luminile si umbrele sufletului

„Cartea aceasta nu vrea sa fie altceva decat o calauza catre adevarul despre noi insine, pe un drum la fel de greu de deslusit ca acela din Calauza lui Tarkovski. Dar nu de negasit. Omul este o fiinta complicata si ambigua, dar nu indescifrabila. Destul de chinuita si de vulnerabila, dar nu damnata. Iar sufletul sau este in stare sa compenseze urateniile si josniciile naturii sale cu neverosimile biruinte si elevatii...

Atentia noastra este prea mult chemata in afara, catre zarva inversunata a vietii. Prea multi cauta, tot timpul, sa ne vanda ceva: o idee sau doar o marfa, un idol sau, prea adesea, o iluzie. Cum sa-ti mai gasesti reperele in noianul acesta de informatii si de ispite care par a spune totul despre noi si a ne da toate solutiile, cand de fapt nu izbutim sa aflam despre noi insine ceea ce ar face ca relatia noastra cu lumea sa devina, daca nu mai usoara, cel putin mai limpede?

Asemenea informatii vrea sa dea, pe scurt, dar in adanc, cartea aceasta prin eseurile morale pe care le contine.“ (PETRU CRETIA)

„Noica l-a numit «intaiul om de cultura al tarii». Dar era mai mult decat atat. Ajunsese foarte departe in ceea ce s-ar numi libertatea mintii cuiva. Ajunsese la libertatea ei patimitoare, adica la o inteligenta care absorbise cultura lumii in campul de experienta al vietii. Tot ce indurase, pe toate versantele existentei, era spus cand in nume propriu, cand sub masca marilor figuri intemeietoare ale Europei.

Nu respecta morala in sensul ei filistin obisnuit, dar micile lui texte pe teme morale au frumusetea unui cod sau a unui indreptar de viata.“ (GABRIEL LIICEANU)

PETRU CRETIA (1927-1997), important filolog, elenist, editor, traducator, eseist. In perioada 1952-1971 a urmat o cariera universitara, fiind asistent, apoi lector la Sectia de limbi clasice a Facultatii de Litere din Bucuresti. In anii 1971-1975 a fost cercetator la Institutul de Filozofie. Din 1975 a ingrijit, alaturi de Dimitrie Vatamaniuc si un grup de cercetatori de la Muzeul Literaturii Romane, sub egida Academiei Romane, editia critica a operei lui Mihai Eminescu. Din 1971 a coordonat impreuna cu Constantin Noica la Editura Stiintifica editia Platon, Opere. Dupa 1989 a condus revista de istorie literara Manuscriptum.

Scrieri originale (prima editie): Norii (Cartea Romaneasca, 1979); Epos si logos (Univers, 1981); Poezia (1983); Pasarea Phoenix (Cartea Romaneasca, 1986); Oglinzile (Humanitas, 1993); Luminile si umbrele sufletului (Univers Enciclopedic, 1995); Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (Humanitas, 1997); In adancile fantani ale marii (Albatros, 1997).

Traduceri (multe insotite de aparat critic): Cinci carti din Biblie / Iov, Iona, Ecleziastul, Ruth, Cantarea cantarilor; Platon, Phaidon, Banchetul si in colaborare Hippias Minor, Ion, Euthyphron, Menon; Dante, De vulgari eloquentia, Epistolae, Eclogae; M. Bontempelli, Oameni in timp; E. Cecchi, Pestii rosii; Longos, Daphnis si Chloe; A. Tilgher, Viata si nemurirea in viziunea greaca; Marguerite Yourcenar, Povestiri orientale, Alexis, Creierul negru al lui Piranesi; Imre Toth, Palimpsest; G. Dumézil, Zeii suverani ai indoeuropenilor; Emil Cioran, Antologia portretului; G. Duby, Cavalerul, femeia si preotul; F. Bluche, De la Cezar la Churchill; Virginia Woolf, Doamna Dalloway, Valurile, Eseuri; T.S. Eliot, Eseuri; Frances A. Yates, Iluminismul rozicrucian; Graham Swift, Ultima comanda.