Neumanna. In gura de sarpe

Cine suntem si incotro ne indreptam? Volumul Neumanna. In gura de sarpe ar putea fi asezat sub semnul speculatiei continue, al unui prezent care nu ofera decat ipoteze de lucru asupra viitorului. Si totusi, istoria umanitatii, cu toate bunele ei intentii, in toate sferele, fie ca e vorba de stiinte sau de religie, de drepturile omului sau de tehnologie, ne-a pus si la grele incercari, venind ulterior cu o indreptare. Cu bine-cunoscutul sau stil direct si incisiv, Cristian Tudor Popescu ne ofera o carte alcatuita dintr-o suma de texte care contureaza imaginea lumii contemporane si a mecanismelor care o guverneaza.

„Am o familie numeroasa. Baieti si fete, mami si tati, bunici, unchi si matusi, eu am grija de toate. Le sterg de praf, le ung, le incarc, le descarc si le incarc la loc. E o cruzime sa le tii descarcate, sufera, bietele.

In fiecare noapte de vara adorm cu obrazul pe un pat batran de Bergara Timber pentru vanat mare. Glock e baiatul meu. Il fixez pe stativ, ma intind in pat si mi-l pun pe piept. Teava mi-o lipesc de frunte. Stau asa cam un ceas. Apoi ma simt ca nou-nascut.
Alteori, fixez patru Remington de asalt in linie, ma leg la ochi, ma asez pe un scaun in fata lor si dau drumul la salve din minut in minut pe telefon. Cam intr-un sfert de ora, ma curat de toate relele, ma simt purificat pana in casa sufletului, facut din lumina si boare de iasomie, cum sunt ingerii.

Nu trag niciodata in sticle, cutii de bere sau tinte de carton, e lipsa de iubire si respect. Mai mare lipsa de iubire si respect pentru ele nu e decat sa nu tragi deloc. Sa le lasi sa indure in tacere, ca un barbat adevarat, silit sa-si tina samanta sa ingalbeneasca in el.
Nu tot timpul in tacere: in serile senine, netulburate de voci omenesti, aud cum susura plansul usor al Lugerului si Berettei.
I-am facut pe multi sa taca din gura. Nu-mi pare rau de niciunul dintre ei. Imi pare rau, mi se rupe inima pentru cateva dintre dragele mele ca n-am fost in stare sa le dau sa aduca la tacere decat porumbei si caini vagabonzi. Dumnezeu vorbeste numai in tacere.” (Cristian Tudor Popescu)

Cristian Tudor POPESCU (n. 1956, Bucuresti), absolvent al Facultatii de Automatica si Calculatoare Bucuresti, este scriitor si gazetar, unul dintre cei mai prestigiosi din Romania dupa 1989. Critic si istoric de film, doctor in cinematografie si media al Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale”, membru al Uniunii Scriitorilor si al Uniunii Cineastilor. Redactor-sef al ziarului Adevarul (1996-2005), al saptamanalului Adevarul Literar si Artistic (1992-2005), al ziarului Gandul (2005-2008), fondator al platformei Republica. Presedinte al Clubului Roman de Presa (2003-2008). Realizator al emisiunilor saptamanale de cultura cinematografica Cine Te Prinde (ProTV, 2005-2014) si CinemaTePeca (Digi 24, 2018-2019). Declarat pe baza sondajelor de opinie, de patru ori consecutiv, ziaristul si analistul politic nr. 1 al Romaniei, in anii 2005, 2006, 2007, 2008. Detinator al premiului european pentru jurnalism ZEIT-Stiftung. Distins cu Ordine dei Giornalisti, inmanat de presedintele Italiei, Carlo Azeglio Ciampi, in decembrie 2004. Premiul Congresului European de SF de la Montpellier pentru volumul Planetarium (1987), premiul de excelenta al revistei Convorbiri literare (Iasi, 2011), premiul academic al Uniunii Cineastilor din Romania (2011), premiul „Ion Cantacuzino” pentru publicistica cinematografica (UCIN, 2015).

Carti publicate: Planetarium (Albatros, 1987, Premiul Congresului European de SF, Montpellier); Imperiul oglinzilor strambe (Societatea „Adevarul”, 1993, antologie SF); Copiii fiarei (editia I, DU Style, 1997; editia a II-a, Polirom, 1998; editia a III-a, Polirom, 2013); Vremea Manzului Sec (editia I, Cartea Romaneasca, 1991; editia a II-a, Polirom, 1998; editia a III-a, Polirom, 2019); Timp mort (Polirom, 1998); Omohom. Fictiuni speculative (Polirom, 2000); Romania abtibild (Polirom, 2000); Un cadavru umplut cu ziare (Polirom, 2001); Nobelul romanesc (Polirom, 2002); Sportul mintii (Humanitas, 2004); Libertatea urii (Polirom, 2004); Trigrama Shakespeare. Fictiuni speculative (Corint, 2005); Luxul mortii (Polirom, 2007); Cuvinte rare (Polirom, 2009); Filmul surd in Romania muta. Politica si propaganda in filmul romanesc de fictiune (1912-1989) (Polirom, 2011); Filmar (Polirom, 2013); Viata si Opera (Polirom, 2016), Dumnezeu nu e mort. Interceptari. Note informative (Polirom, 2022), Rasul dracului. Interceptari. Informatii desecretizate. Autodenunturi (Polirom, 2024).