Nimicuri memorabile

„Ramai modest! Fa tot ce poti ca lucrul asta sa se stie!”.

Horatiu Malaele isi aduna gandurile, amintirile, iubirile, desenele si mirarile si porneste, cu umorul lui inconfundabil, inapoi prin propria lume.Ridicolul si vanitatea sunt aduse acum in lumina reflectoarelor, in timp ce iubirea, tristetea si fragilitatea isi fac loc cu timiditate. In aceasta mare c.omedie a existentei, Maestrul surprinde cu ironie si sensibilitate frumusetea conditiei umane, iar povestile sale devin povestile noastre, ale tuturor celor care am gasit, macar o data, puterea de a nu lua viata in serios.

Trece prin teatru si culisele culturii, prin absurdul vremurilor, prin iubire si dor, prin oamenii care i-au ramas aproape, prin Romania lui si prin locurile in care memoria inca stie drumul spre casa. Iar dincolo de toate ajunge acolo unde timpul avea alta masura: in copilarie.

Cand tandru, cand muscator, cand melancolic, cand de o veselie fara aparare, Malaele priveste lumea cu aceeasi curiozitate cu care o deseneaza: ii cauta ridicolul, fragilitatea, frumusetea si miracolul.

O carte despre timpul care trece, dar mai ales despre ceea ce ramane: arta, iubire, memorie si bucuria incapatanata de a fi aici.

Fragment din carte:
„Copilaria

... cu casa de la tara, casa tatalui meu, casa Tehomirului meu nostalgic, cu oameni saraci, dar gospodari, guralivi si betivi, oltenii adevarati dintre dealurile ce despart Gorjul de Mehedinti,

...cu mosu’ Lica, tata lu’ tata, cel care ne spunea povesti caraghioase, numai de el stiute, rupte din noaptea ce-i furase prematur vederea, iar noi ne tavaleam de ras printre porcii lui colorati, care mergeau pe biciclete, si dovlecii lui uriasi, plini de broaste ce cantau la muzicuta, ca Vasilica — chioru’ din capu’ satului,

...cu mama Domnica, mama lu’ tata, cea care ne spala in copaie cu lesie ca pe camasi si care il luase pe mosu’ pentru ca, intr-o noapte, cand era si ea tanara, frumoasa si de maritat, ii aparuse in vis, in cojoc oieresc, insusi Dumnezeu, care i-a zis: „Du-tedupa Lica a lu’ Malaele”, si ea s-a dus...”

„Nu te poti «plictisi» niciodata de «ispravile» lui Horatiu, pentru ca in aura lor te pierzi si te regasesti, te bucuri si oftezi, te amuzi si cazi pe ganduri.”(Andrei Plesu)

„Deseneaza superb. Joaca genial. Recita fabulos. Regizeaza minununat….ca si cand toate astea n-ar fi fost de ajuns… si scrie exceptional! Nu poti decat sa-l iubesti!” (Oana Pellea)

„Il invidiez pe Horatiu. Cred ca e minunat sa ai atata talent, cred ca e si greu. Ai o responsabilitate imensa. Toata lumea asteapta sa fii foarte bun. Norocul lui e ca reuseste”. (Marius Manole)

„[…] crochiurile lui Malaele – cateva linii, o bucla, un suras, un ochi inchis gales sau pungas – extrag perfect esenta dintr-un caracter, un destin, un personaj.Aforisme executate cu precizia unei sabii de samurai.” (Dan C. Mihailescu)