Nu te mai suport! Arta impacarii cu tine insuti si cu ceilalti

Nu te mai suport! Arta impacarii cu tine insuti si cu ceilalti

Nimeni nu s‑a suparat vreodata ca pe din afara castanele au ghimpi care inteapa, ca nucile au coaja groasa verde, care innegreste mainile, ca migdalele au invelis tare, care trebuie spart, si nimeni n‑a incetat sa le manance pentru ca aceste fructe creeaza greutati la curatat, ci fiecare, in liniste, inlatura ghimpii cei din afara, indeparteaza coaja greu de curatat si se bucura de fructul gustos. 

De ce oare sa nu se intample acelasi lucru si in relatiile noastre cu semenii? De ce sa nu ne ingrijim cu aceeasi liniste si rabdare, calm si simplitate, de aflarea frumusetii ascunse a sufletului semenilor, care exista cu siguranta in toti? 

Cand il iubesti pe aproapele tau, admiri „diamantul” care se gaseste inlauntrul lui si inima ta se bucura. Cand nu‑l iubesti, te agati de „pietrele” si de „maracinii” lui si‑ti imbolnavesti inima.