O prietenie veche de cand lumea, si atat de speciala. Regina Maria si dansatoarea Loie Fuller

„Aceasta femeie a stat langa mine si m-a ajutat atunci cand tara mea se afla in razboi. Nu exista umilinta sau maretie cand este vorba de iubire. Nu exista diferenta de rang intre inimile a doua femei. Nu ar trebui sa fie. Loïe Fuller mi-a daruit inima ei atunci cand toti ma abandonasera. A pribegit din oras in oras atunci cand poporul meu avea nevoie de hrana si munitii. A fost alaturi de mine atunci cand stateam cu spatele la zid, a cutreierat toata America pentru a obtine ajutor pentru mine… Vreau ca lumea sa stie ca Loïe Fuller mi-a oferit inima ei in vremuri de durere si deznadejde.“ (REGINA MARIA A ROMANIEI)

„Printre numeroasele relatii personale ale reginei Maria, care cuprindeau tot spectrul social, de la capete incoronate pana la oameni de rand, prietenia «improbabila» cu dansatoarea Loïe Fuller ocupa un loc aparte.

Variile monografii si studii dedicate fiecareia amintesc prietenia lor, dar de regula numai ca o glosa biografica, pretuita pentru latura senzationala si anecdotica ori tratata in tiparele favoritismului regal. Pana acum nu s-a scris nici un studiu care sa exploreze aceasta prietenie in toata complexitatea ei, sa-i urmareasca suisurile si coborasurile, momentele de intimitate si conflict, temele de dialog si disputa, efectele si implicatiile pentru ambele protagoniste si mediile lor.

Celebra La Fuller a influentat atat imaginea publica a reginei in diferite contexte, cat si evolutia ei ca prozatoare, scenarista de film, memorialista si jurnalista, chiar colectionara de arta. Ani de-a randul i-a fost reginei admiratoare inflacarata, partenera de discutie, confidenta si consolatoare in clipele grele si, totodata, o indrumatoare neobosita, de multe ori autoritara si prea adesea pisaloaga… Dupa cum s-a dovedit, prietenia cu Loïe a rezistat la multe turbulente si furtuni, sustinuta fiind de optimismul solar al reginei.“ (STANCA SCHOLZ-CIONCA)

STANCA SCHOLZ-CIONCA este scriitoare, traducatoare, cercetatoare, specialista in niponologie, fost profesor universitar. Dupa studii superioare la Cluj, Bucuresti si München, obtine un doctorat (1990) si habilitare (1996) in limba si literatura japoneza, ambele la Universitatea din München. Preda studii japoneze (la Berlin, Oslo si Trier) mai bine de trei decenii. Publica monografii si studii despre teatrul japonez, de pilda prima monografie despre istoria teatrului Kyogen aparuta in afara Japoniei. Editeaza mai multe antologii de proza scurta si teatru nipon si traduce din japoneza in germana si romana carti semnate de Yasunari Kawabata, Yukio Mishima, Sei Shonagon si altii. Dintre publicatiile mai recente: Carluta si primul lui dascal. Din ucenicia principelui Carol al Romaniei, despre rolul strabunicului ei, Ion Cionca, in familia regala (2022); traducerea si editarea Jurnalului din anul 1879 al inaintasului ei, compozitorul Ciprian Porumbescu, fratele strabunicii Marioara (2023).