O propozitie despre libertate

Markó Béla opteaza pentru o situare libera, anume lipsita de solemnitate si poza. Se tutuieste „de mult cu tot ce curge“, precum Sorescu. Apropierea de acesta din urma poate fi accentuata. Au in comun, cu nuante personalizate, desigur, asumarea cotidianului in datele lui cele mai banale, mai putin spectaculoase, mai umile, si inregistrarea lor cu o dez-mirare care le scoate din anonimat, transformandu-le in emblema a conditiei umane.

Criza se iveste din elementar, obisnuit, primar, cu refacerea drumului inspre corespondentele prime si exersarea unei comunicari imediate, de o sinceritate disperata. Miscarile fiintei in spatiul scriptural, de veghe, conteaza in primul rand. Strania simplitate a enunturilor tenteaza anamneza, in sensul eliadesc al termenului, de recuperare a datelor esentiale ale fiintei ratacite in goana zilei. Si poemele lui de dragoste au ceva din sagalnicia emotionanta si lipsita de podoabe a poemelor soresciene de gen. Anna e insotitoarea acestor sondari in profunzimea grava, tulburatoare a infatisarilor vietii.

"Sapte cicluri de poeme recente, in care Markó Béla „coboara tonul pana la sonoritatea care face posibile toate intelesurile mari continute de maruntele lucruri ale existentei umane.“ (Irina Petras)

"Moartea intra si ea in scenariul firesc al poemului lucid, meditativ fara stridente, asumata cu intelegerea calma a intravitalitatii ei si fara raportare necesara la divinitate. Poemele crepusculare sunt explorari ale esentelor ultime ale umanitatii destinal muritoare. Biografismul e intotdeauna nu doar autoreflexiv, ci „cu deschidere la mare“, tintind spre general-uman, iar epicitatea nu pune in pericol melodia si ritmul, ci le confera substanta." (Irina Petras)

"Poezia lui Markó Béla este luminoasa, optimista, prietenoasa." (Kocsis Francisko)

"Unul dintre cei mai mari poeti maghiari de azi." (Razvan Voncu, Romania Literara)

"Markó Béla este un poet de o marcanta originalitate, care cauta si gaseste in lirica lui prilejuri de rememorare, evocare si meditatie." (Daniel Cristea-Enache, Romania Literara)

Markó Béla (n. 8 septembrie 1951, Targu Secuiesc) a absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii Babes-Bolyai, sectia maghiara-franceza, in 1974. A fost profesor la Scoala generala din Santana de Mures, iar din 1976 a devenit redactor la revista literara Igaz Szó din Targu Mures. Din decembrie 1989 pana in 2005 a fost redactor-sef al acestei reviste, care si-a schimbat denumirea in Lató.

In perioada 1990–2016 a fost senator in Parlamentul Romaniei, intre 1993 si 2011 a fost presedintele Uniunii Democrate Maghiare din Romania, iar intre 2004 si 2007, respectiv 2009 si 2012, a detinut functia de vicepremier in Guvernul Romaniei. In prezent este presedintele Filialei Targu Mures a Uniunii Scriitorilor din Romania. Traieste la Targu Mures.

Prima carte de poezii, A szavak varosaban [In orasul cuvintelor], i-a aparut la Editura Kriterion in 1974. I s-au tradus volume de poeme in limbile romana, engleza si franceza. A semnat si o serie de volume de versuri pentru copii, respectiv carti de analiza literara, eseuri si publicistica. A tradus poezie si piese de teatru din limba romana, intre altele: Dona Juana, de Radu Stanca, si Mesterul Manole, de Lucian Blaga. Printre cartile de poezii publicate, la editura Kalligram din Budapesta, se numara A haza milyen? [Cum este patria?], 2021; Mar nem közös [Nu mai este comun], 2023 si Autóbusz Kufsteinba [Autobuz catre Kufstein], 2024.

A primit diverse premii si distinctii, intre care: Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, pentru poezie (1980); Premiul de stat „József Attila“, Ungaria (1994); Steaua Romaniei in grad de Cavaler (2004), respectiv in grad de Ofiter (2021); Marea Cruce a Ungariei (2004).