Oameni din Dublin

'Literatura de azi este de neconceput fara Joyce, asa cum nu ne-am putea imagina fizica fara Einstein.'' (Hugh KENNER)

Din Drumcondra la Canal Bridge si de pe Henry Street in Temple Bar, ploaia si soarele spala obrajii ridati ai Dublinului. Oamenii de aici traiesc in ritmul propriilor obsesii, spaime si nazuinte. Unul vrea sa-si regaseasca iubirea exilata intr-un pliu al memoriei, altul se viseaza pilot de raliu. Unul simte iminenta sfarsitului, altul cere urmatorul pahar. Sunt oameni obisnuiti, prinsi dezordonat in insectarul vietii. Portretul Dublinului se compune din bucuriile, deznadejdile, renuntarile si elanurile celor care-l populeaza: reverendul Flynn ramas amintire in mintea unui copil, necunoscutul care vorbeste ciudat, fata care nu stie sa scape de acasa, tinerii burlaci Corley si Lenehan, locatarii din Pensiunea Mooney, ratatul Farrington, Gabriel Conroy si, in final, ninsoarea 'peste toti cei vii si cei morti'.